~Elena Buică: „Gânduri la cumpăna anilor 2010-2011“

Anul 2010, an cu număr rotund şi frumos, nu s-a dovedit a fi tot atât de rotund în împliniri şi nici atât de frumos în aspectele de viaţă trăite de ţara noastră, România. Criza mondială, după cum era de aşteptat, s-a răsfrânt mai dureros asupra ţărilor care îşi căutau drumul marilor prefaceri. Am asistat în decursul verii în ţară la dureroase frământări ale populaţiei cu venituri mici şi mijlocii, la multe nedreptăţi venite din partea celor aleşi să împartă dreptatea în ţară. A fost un an cu multe vânturări ale neajunsurilor, necazurilor şi al neîmplinirilor, un an cu multă vânzoleală şi întoarceri pe dos ale valorilor de tot felul. Dar în vuietul acesta al vremurilor încrâncenate se auzea, chiar dacă stins, şi un glas al celor care pun umarul la temelia ţării. Când te îndepărtezi de vuietul marilor aglomerări urbane, observi mai uşor oameni care îşi văd de rostul lor, lucrând fără să facă zgomot la ţesătura fibrei sănătoase a neamului nostru care de-a lungul istoriei ne-a scos din urgiile şi năpăstuirile atâtor vremuri vrăjmaşe. Mi-a crescut inima de atâtea ori întânlind oameni harnici, înţelepţi, păstrând valorile morale moştenite din moşi-strămoşi atât cât le stă în putinţă, oameni buni şi generoşi din toate categoriile sociale. Am întâlnit atâţia oameni trăind într-o exemplară simplitate şi moralitate, în deplină modestie, fie că erau ţărani sau muncitori nebăgaţi în seamă de nimeni, fie că aveau profesii care le asigurau un statut social. Nu de puţine ori am întâlnit cadre medicale care îşi făceau datoria exemplar, profesori muncind cu dăruire, preoţi cu harul preoţiei, copii şi tineri bine crescuţi. Aceştia formează fondul pe care se va sprijini ţara noastră când va suna ceasul redeşteptării. Să sperăm că acesta va suna în anul pe care îl aşteptăm, moment pe care îl dorim cu toţii din adâncul inimii. Dorinţa de mai bine pentru anul care vine o avem atat pentru ţara în care ne-am născut, România, cât şi pentru ţara de adoptie, Canada, care ne-a oferit un climat mai bun.

În ceea ce priveste viaţa mea personală, a fost parte neruptă din cele două ţări. Cum le-a fost lor, mi-a fost şi mie, cu probleme de care nu scapă nimeni, dar şi cu bucurii, cu realizări şi împliniri prin scrieri şi prin primii paşi făcuţi cu succes de nepoata mea spre universitate.

În pragul trecerii Noului An urez: La mulţi ani românilor de pretutindeni şi fraţilor nostri canadieni, împliniri cât mai multe, vremuri luminoase şi bune, multă sănatăte!

ELENA BUICĂ