~Traian Bădulescu Şuteanu: „Sentimentul românesc al fiinţei“

“Eminescu este expresia suprema a Neamului Romanesc”, au zis o suta de ani invatatorii si profesorii de limba romana si de istorie pana la “reforma invata-mantului’ din 1949, cum au numit comunistii stricarea felului de a fi si de a gandi al romanului. Pana atunci,(iar unora ne-a ramas vesnic in suflet) ca prin Eminescu   am trait  sentimentul romanesc al finitei, cum a observant celalalt mare roman, filozoful Constantin Noica, sintetizand astfel existenta lui de simbol de infatisare fizica ideala si a felului de a simti al romanului. Nascuti si crescuti in constiinta de cel mai vechi neam din aceasta parte a Europei, cu radacini in cel mai frumos si mai manos pamant al daco-getilor, neam format in “frica lui Dumnezeu”, venita de la “ordinea divina si legala” a primului legislator al Europei – Zamolxis – si data noua drept credinta sub forma canonica adusa de apostolul Andrei, exprimarea cea mai aleasa si cea mai exacta ne-a facut-o Eminmescu. Un alt poet al nea-mului, Nichifor Crainic, il numeste “geniu dupa chipul lui Dumnezeu, pastrand sub ruine sufletesti ardoarea adorarii, (prin Sonetul inchinat fecioarei Maria) si ca “pe deasupra genunilor sale filozofice planeaza zborul in lumina divina a Lucea-farului”…”Somnoroase pasarele”, “Ce te legini, codrule”, “Lacul”, plopul, teiul, salcamul, turmele, buciumul, mama, stramosii, copilaria, adunate toate in capodopera “Sara pe deal”, formeaza imaginea inconfundabila a suprastructurii noastre specifice dar mai ales a adancului din noi, neatinsa pana acum de nimeni in arta cuvantului scris. Toate acestea pentru ca “Mihai a dobandit primele invataturi de la preotul satului care l-a initiat in buchile vechilor scrieri bisericesti”, cum ne reaminteste marea profesoara eminescianista  Zoe Dumitrescu Busulenga. “Ceilalti dascali i-au fost natura si satul… Aici s-a format matricea structurii eminesciene, s-au prins radacinile cunoasterii si ale credintei.” Insa tot aici  cunoaste si prima mare lovitura, – moartea Elenei, – o fetita din Ipotesti, “de care se indragostise copilareste”, care “ a generat grave indoieli in legatura cu sensul insusi al vietii. ..Si pe masura ce cautatorul nesatios de cunoastere avea sa-si extinda tot mai larg orizontul informatiei, al culturii, indoielile aveau sa sporeasca. Mai cu seama studiile universitare, la Viena si Berlin, au hranit intelectual” marile intrebari asupra  existentei noastre ca indivizi si ca neam. A cautat asiduu raspuns si dezlegare, dupa cum ne spune marea profesoara, dupa asezarea ei  in lumea monahala, din pozitia finala de Maica Benedicta Busulenga, “de la gandirea Indiana la presocratici, la Platon, stoici si eleati,la gnostici si neoplatonici. la Schopeanhauer, Hegel si filozofii romantici Fichte si Schelling, din care si-a insusit unele puncte de vedere…In materie de cunoastere filozofica ,insa, Kant l-a tulbu-rat in cea mai mare masura”…Din toate acestea lui Eminescu ii ramane ca esenta a existentei iubirea. ..”Iubirea a fost, in fond, un principiu cosmic, armonizator al lumii, forta creatoare, nascatoare de demiurgie in artist”…”Pierderea credintei – o intuieste – ca pe o moarte a sufletului”…Concluzia terestra asupra tuturor avata-rurilor vietii exprimatorul gandirii si simtirii noastre o gaseste tot acasa si ne-o spune in modul cel mai simplu in articolul intitulat “Pastele”, unde zice: “Sa mancam dis-de-dimineata si in loc de mir, cantare sa aducem Stapanului si sa vedem pe Hristos, Soarele dreptatii, viata tuturor, rasarind”…

Da, dar dupa Kant a venit Karl Marx!..  Mai intai ca “o stafie care bantuie prin Europa”, ajungand si la noi prin “efortul de lamurire”al israelitilor veniti din Rusia  C. Dobrogeanu Gherea –fost Katz- si prietenul sau, de aceiasi etnie, Vasili Ivanovici, (devenit Vasile Penu, “taran” din satul Ulmeni de langa Oltenita, bunicul “revolutionarului de profesie” Ion Ilici Iliescu)…Urmasii acestora – Vianu, Croh-malniceanu, Zigu Ornea, Silviu Brucan, Virgil Nemoianu, si mai recent, Ion Nego-itescu, sub “patronajul” filozofului  eteroclit Andrei Plesu, s-au repezit cu toporul verbiajului pervers la tulpina si radacinile neamului nostru – Eminescu! Avan-postul il constituie invartitorii de cuvinte criptice si intelectualiste, la “moda”in  Europa contemporana, ( a amalgamului de “stiluri” si “curente”, balansate in “alienare”),  pre numele lor de aratat goi pusca pe ulitele satului, ca pe satana – Mircea Cartarescu si alogenul Horia ROMAN Patapievici, (ca alt ROMAN langa Walter si Petre!), insi porniti sa ne desfiinteze ca neam…

Invocand necesitati “progresiste”, (cum azi se vantura “modernizarea statului” iar ieri tot acestia ne-au prezentat comunismul  ca pe  o “forma superioara – progresista – fata de capitalismul muribund”), din pozitia lui de sef al Institutului Cultural Roman, H.R.Patapievici lanseaza, la nivel de stat, oficial adica, – atacul la Eminescu!  Mai intai scrie in 2002 articolul  “Inactualitatea lui Emi-nescu”,publicat, bine-inteles ca in revista ultraculturala “Dilema”, (care, prin titlu, pune totul in balanta si nehotarare), asumat si intarit in anul 2006, de la nivelul functiei sale oficiale. (In paranteza adaogam faptul ca, acest ins, a anuntat anul 2007 ca “Anul Mircea Eliade”. Curand a  trasformat evenimentul celor 100 de ani de la nasterea celui mai cunoscut om de cultura roman in lume, in  doar “Zilele Mircea Eliade’, zile care, in realitate nu au insemnat nimic in Romania. Doar un simpozion-concurs literar la colegiul economic “Hermes”, in care a fost transformata scoala primara de pe strada Mantuleasa, unde a inceput marele savant clasele primare, organizat de “Asociatia nationala a femeilor cu diploma universitara din Romania” si asociatia culturala “Renasterea Neamului Romanesc”, doua forme ale societatii civile tinute puternic in umbra de conducatorii de azi, cu viziuni evazioniste)…

Desi ne vine foarte greu sa citam ineptiile prezentate ca “argumente”  pentru compromiterea lui Eminescu, cerute si de aceasta data “din afara”,(cum sovieticii ne-au cerut-impus experimental marxist), pe cateva le aratam in caducitatea lor descalificanta pentru cei care si-au arogat dreptul  de a da sentinte in cultura noastra nationala. Si iata ce zice-scrie acest filozofitor  de circumstanta: “Ca poet national Eminescu nu mai poate supravietui  , deoarece noi azi iesim din zodiac nationalului”…(De ce “azi”?…Nu cumva iesirea este déjà facuta inca din 1949, prin “reforma invatamantului”, unde, la clasa li s-a spus elevilor ca  “nationalismul inseamna legionarism”, care este interzis pentru ca “i -a asuprit pe evrei”! Astazi “internationalismul proletar”  este forma noastra de existenta in “lagarul soci-alist”). In asa ceva au crezut, – si cred – Nastase, Plesu, Petre Roman, Mitrea si mai ales Iliescu, autorii termenului oficializat de  ei, acela de “rom” pentru a-l elimina pe cel istoric si etimologic de “tigan”, etnie din care provin si careia  i-a dat atata nas incat i-a permis  “oficial” sa aibe “un rege” si chiar ‘un imparat”, cu sceptru si coroana, in vreme ce regalui real, – care traieste si se afla in tara – i se zice “mumie”si “agent al lui Stalin”, “vanzator de neam si tara” rusilor…Acest domn Patapievici , (care, printre altele, mentine, pe banii contribuabilior aproape zece reviste “culturale” in mai toate capitalele occidentale, publicatii criptice, etero-clite, intelectualiste, cu nici un strop de romanism in sustrat, in a caror redactii domina alogeni,(gen Elvin B.–Bergstein -, om trecut de 80 de ani), zice in acel text pervers: “Eminescu nu mai e la moda, deoarece nu  mai  <da bine>…Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil.” (Se refera aici la apararea valorilor nationale in presa vremii in fata atacului violent al infiltrarii iudaismului in Mol-dova).”Eminescu nu ne mai poate aparea decat ca exasperant de invechit… (Ce are vechi limba   lui Eminescu, dar simtirea, fata de a noastra, a romanilor de azi?) “Cultura romana din ultimii ani, in lupta pentru integrarea euro-atlantica, nu doreste decat sa scape de tot ce este invechit, adica sa fie progresista.” (Sa fie oare vreun paragraf  in tratatul de aderare care  ne  cere sa renuntam la cultura nationala?)

Ultima fraza dementa  si puternic ofensatoare la adresa noastra, – care ar putea constitui cap de acuzare intr-un proces de aparare a valorii noastre nationale, – suna sinistru si alarmant de pervers: “Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care in cultura de azi doresc sa-si faca un nume bine vazut in afara, Eminescu joaca rolul cadavrului din debara”…

Iata cum vad strainii simtirea noastra, gandirea noastra, valorile noastre nationale…O fi “dreptul lor”, dar al nostru … care-i?

De ce tace de atata timp Academia Romana?

Unde le este glasul profesorilor de la facultatile de filologie, de filozofie, de istorie si de drept?

Neamul ridica un deget de intrebare, foarte hotarat, tinerilor intelectuali cu nume romanesti – Lucian Avramescu, Cristian Preda si Sever Voinescu, -rataciti in staful presidential: “Voi ce ziceti, romanasilor?”

O mare intrebare planeaza grav asupra filozofului Andri Plescu: “Cum de ai cazut in mocirla asta, domnule?!?”…

Politicienii si culturnicii care-i servesc, sunt vremelnici… Neamul este  vesnic!…

Cinste intelectualilor basarabeni care si-au facut din Eminescu steag!

El flutura azi ca o certitudine in sufletele romanilor din Bucovina de nord si tinutul Herta, din Transnistria si judetele ocupate Ismaill si Cetatea alba,din Cadrilater si a celor de pe Valea Timocului, a celor de langa Tisa si a tuturor romanilor din lumea intreaga.

La 160 de ani de la nasterea simbolului nostru national, sa nu uitam ca numai prin el putem sa ne readunam, printr-o demna si curajoasa reconci-liere nationala…

profesor TRAIAN BADULESCU – SUTEANU

presedinte fondator  asociatia culturala RENASTEREA NEAMULUI ROMANESC