~Dimitrie-Sorin Pană: „Linişte de moarte, în Ardeal“

E-o linişte de moarte, în Ardeal

Românii sunt străini la ei în ţară,

Iar tot ce-au moştenit ca ideal

Stă atârnat în funia maghiară.

**** 

Ai noştri semeni, astăzi expulzaţi

Din leagănul prunciei transilvane

Privesc pe rând, către surori sau fraţi

Şi-n taină, glăsuiesc printre icoane.

 ****

Cum cartea de istorie, se schimbă,

Culorile, din steagul tricolor,

Cum învăţăm româna-n altă limbă

Sarcrificând popor, pentru popor.

 ****

Se vinde trupul Ţării Româneşti

Iar banu-i senator în parlament,

Românii stau în poartă, la poveşti

Şi nimeni nu rămâne repetent.

 ****

Pun sănătatea noastră pe araci,

Şi zilele rămase, într-o cruce,   

Iar sărăcia ni-i păstrată-n saci

Ca tot norodul ţării, să apuce.

 ****

De prin biserici, îngerii-au plecat,

Şi preoţii se-mpuşcă prin altare,

Se-nghesuie românii, la păcat,

Iar clopotul reîntregirii, moare

 ****

Românii sunt străini la ei în ţară,

Iar tot ce-au moştenit ca ideal

Stă atârnat în funia maghiară,

E-o linişte de moarte, în Ardeal!

              DIMITRIE-SORIN PANĂ

               (Titu-mart.2011)