~Al. Stănciulescu-Bârda: „Ecouri de departe“

Domnul Prof. Florian Vlădica din Tr. Severin, aflat de mai multă vreme în Franţa, citeşte cu regularitate ,,Scrisoarea pastorală” pe internet în ,,Observatorul” din Toronto(Canada). Ne-a scris în ultimele zile, printre altele, următoarele: ,,Prin mijlocirea „Observatorului”, am fost la curent cu toate „Scrisorile pastorale”, pe care le citesc cu mare plăcere(…). M-a impresionat, de exemplu, dorul, nostalgia legate de ,,Paradisul pierdut” al satului de altădată, cu săteni numeroşi, vrednici şi la muncă, şi la petreceri, ţiitori la datinile străvechi, cuviincioşi şi omenoşi, generoşi şi ospitalieri, aşa cum au  fost şi-n Podenii copilăriei mele. De pe înalţimea unui deal din hotarul comunei mele (Glameiul), priveam, astă-toamnă, cu tristeţe şi chiar regret dureros, cel puţin 10-12 conace de pe plaiurile învecinate, cândva cu tot atâtea cioporaşe de oi, cu vite mari, oameni în preajmă iar acum, aproape toate, pustii, fără ţarcurile cu clăi, culturile agricole sau holdele de pomi, chiuiturile sau cântecele sătenilor aflaţi la muncă, toate pierdute, în ultimii ani, în lumea amintirilor. Pe profesorul Dumitru Tudor l-am cunoscut îndeaproape, începând cu examenul de admitere la facultate, când, examinându-mă la Istoria Romaniei, mi-a descoperit obârşia mehedinţeană după limbajul şi pronunţiile mele, mărturisindu-mi că e din Isvernea, că e copilul preotului Tudor, despre care auzisem deja. Am devenit prieteni, l-am însoţit la o prima întâlnire cu ,,Fiii Mehedinţiului” (cu mulţi ani în urmă), am chiar o fotografie cu dânsul pe vaporul ,,Mehedinţi”, din timpul excursiei de atunci, ne-am revăzut şi pe la Bucureşti, ulterior. Mi se pare că tatăl lui a murit traversând muntele spre Herculane, dacă nu cumva amintirea aceasta e falsă. Tot din Isverna, am avut prieten şi pe un oarecare Stoian, care a lucrat mulţi ani la Consiliul Naţional al Sportului (cu un frate al meu), ginerele fostului patriarh Justinian”.

AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA