■ Daniel Mureşan

SĂ CLĂDIM, SĂ DURĂM

Ştim să înălţăm , nu pentru veşnicie ,

zidirile noastre se mai prăbuşesc ,

de atâtea ori ne amărăsc ,

cele mai multe rămân

pentru a găzdui generaţii .

Cruţaţi-ne , mândru ne-au clădit

veniţii înainte ,

doar puţine pilde arheologice ,

istoricii le vor pomeni curând ,

adunare , prăbuşire şi iar ridicare

se simt în toate câte sunt .

Urmaşii vor lăuda

şi persifla stilurile trecute ,

căuta momentele găzduite de inspiraţie ,

formele vii să uite timpul ,

iar timpul e măsură nouă ,

ţesătura pe care o durăm .

Mâinile îşi ştiu datoria :

să primească prieteni ,

să clădească o parte din pământ

spre cer , iată aducem statornic

ce n-a mai fost ,

braţele şi mintea ridică ,

păstrează , opresc căderea

____________________

DETENŢIA ŞI ANII

Devreme după al doilea război ,

nu aveau odihnă mai scumpă

decât bătutul cărţilor ,

sigur au fost gene transmise

de la părinţi ,

în faţa bisericii dumineca

după slujbă ,

împărţiţi în trei , patru grpuri

a câte şase …

îi mai certa preotul ;

că nu-i frumos ce fac

printre morminte ,

că-i aproape altarul  –

venea vorba , ni-s dragi cele sfinte

şi nu jucăm pe bani ,

Vecinul părintelui ,

buiacul Condor cu oile ,

vitele şi caii îi călca hotarul ,

tot el pe şase ani i-a închis gura

printr-o anonimă

,, că l-ar fi auzit pe slujitorul

Domnului

zicând –„ vin americanii” ,

se pot verifica detenţia şi anii .
____________________

AFARĂ !

Casa nu-i a voastră ,

să plecaţi afară ! ,

la un chiabur mai sus  ,

treceau nelegiuiţii  şefi ,

vom pune aici câteva birouri ,

să vedem casa goală ,

era partidul cu broşuri şi dosare

– genţi .

Eu, secretar n-am crescut

într-un bordei ?

I-a murit bărbatul pe front ?

E bine c-am rămas noi ,

ne-a spus tov. Dej –

cu explotatorii c-an război ,

isprăvile cu noi ,

scoateţi copilul din şcoală ,

du-te ! ,

te uiţi c-am cruciş ,

îţi sucim noi gândul ,

o să ne semeni nu-ţi face griji ,

zi şi noapte ne visează căzuţi .

S-au dus pe apucate scaunele,

măsuţa şi câte nu adună omul ,

lacrimile erau împreună

şi vorbele tăcute ,

curte cu lume multă ,

feţe umbrite, eveniment fără presă ,

doar vitele seară de seară

îi lăsau să înjure ;

n-au vrut să audă de o mutare ,

nu acceptă , nu intră la altă adresă ,

în pripă nesocotiţii

nu le făcuse chiabure ,

Soarele de ţi-e drag ,

buzele muşcate .
____________________

IMNUL REGAL ŞI JUDECATA ÎN CERURI

Căruţe , sănii , greoaie care trase de vite ,

nimic nou , în şir indian

joie de joie

la bâlci ,

săptămâna nu avea un eveniment

mai de preţ ,

se opresc de două ori înaite de Jibou

şi la venire în faţa morii la jidan ,

atâtea ţigări aprinse , fum ,

abia când ard unghiile aruncate ,

zdrăngăneli , bice cailor ,

praf în ochi , plictiseală ,

o dată la întoarcere se opresc

sufletele-n loc ,

numai ce-l vezi pe drum ;

e viteazul Puşcaş Sălăjeanul

şi atunci era tot pe un cal alb ,

jandarmii îi căutau vorbe bune

şi cărările

să nu fie prins , minţeau pe cei de sus :

nu-i de găsit , e viclean ,

e cât un zmeu ;

Ne-a spus  : cântaţi trăiască regele ,

un rege am avut  ! nu aştept concert ,

inima v-o caut , vom opri noi

puhoiul celor fără de Dumnezeuzeu ,

cum se opresc căruţele acum ,

c-aşai omeneşte ,

regele chiar plecase în lungu-i exil ,

se scoală şi cei din spate întinşi ,

sonor , mai răguşit , prefăcut ,

mârâit au cântat .-

Voi ridica uşa doborâtă ,

târâtă pe drumul lat ,

după ce trec în revistă convoiul .

Pe la noi n-a făcut un alt rău ,

sărea pe paripul lui alb şi prietenul

îi stătea pe loc , mi-e frică

numai de Dumnezeu  ,

mai dădea de băut ,

vedeţi n-am nici o vină ,

zicea că oricum unii au primit

prea mult ,

că-i trimis să-i ajute pe atâţia

cu fără îndemână , vă făgăduiesc

pe când mai vin să fie masa plină ,

şi n-a mai sosit –

întârziase la iubită şi-i omorât ,

şi-i taie şi capul cu securea ,

trecuse noaptea pe lângă gardul lor ,

singura lor vorbă ;

o iubim şi noi pe Afrodită ,

Am venit cu plată ,

e pusă pe ţeavă ,

e fratele nostru de cruce ,

unde stau cei ce ţi-au ucis fiul  ? ,

mama nu-şi putea stăpâni plânsul –

vă rog în genunchi ,

plecaţi de unde aţi venit ,

acolo

să vă întoarceţi , pe Puşcaş

nu-l puteţi învia ,

mulţi nevinovaţi ar muri ,

n-a fost nici o judecată .

DANIEL MUREŞAN