~Florentin Năsui: Evenimentul editorial al secolului: Diplome maramureşene

Graţie d-lui Vasile Iuga de Sălişte, la Editura „Dragoş Vodă” Cluj-Napoca a ieşit de sub tipar Ediţia a IV-a, dar prima în limba română, a vastei lucrări semnate de Dr. Ioan Mihalyi de Apşa „DIPLOME MARAMUREŞENE din secolele XIV – XV”. Volumul a fost lansat sâmbăta trecută în Casa Muzeu „Academician Dr. Ioan Mihalyi de Apşa” din Sighetu Marmaţiei, în cadrul unei mese rotunde.

Prof. dr. Mihai Dăncuş, amfitrion, directorul Muzeului Maramureşului: „Potrivit mărturisirilor d-rei Lucia Mihalyi de Apşa, în această sală, tatăl său convoca intelighenţia română din Maramureş (preoţi, învăţători) şi luau decizii împreună vis a vis de soarta poporului român din Maramureş. Tot în această încăpere s-a înfiinţat Societatea de Lectură „Dragoşiana”, înfiinţată în 1867, în cadrul Asociaţiunii pentru cultura poporului român din Maramureş. Am reconstituit această masă pe baza mărturiilor d-rei Lucia, care a trăit până în 1999. Am încercat să reconfigurăm biblioteca Asociaţiunii şi vom realiza 100 de portrete ale celor care au frecventat cele două instituţii. În acest sanctuar al culturii române, în casa academicianului Ioan Mihalyi de Apşa, acest spaţiu atât de încărcat de istorie, lansăm astăzi, tradus în limba română, volumul I al celebrei lucrări „Diplome Maramureşene – secolul XIV-lea şi XV”. Aici, la etaj, avem o expoziţie de istorie a culturii, iar câteva încăperi sunt aşa cum au rămas, cu mobilierul de epocă şi mărturiile vieţii de familie a celui care în 1900, a reuşit să dea tiparului această monumentală operă fără de care nu se poate scrie istoria neamului românesc”.

Prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, membru corespondent al Academiei Române, semnatar al prefaţei: „Sunt copleşit de emoţie pentru că suntem la al patrulea monument de cultură românească în vechea capitală a Maramureşului, aceea care dădea tonul în civilizaţia românească a secolului al XIV-lea. Suntem într-un loc încărcat de trecut, dar întotdeauna îmi place să mă gândesc la acel trecut ca la un prezent, adică încerc să văd prin mintea oamenilor care au trăit atunci. Din acest punct de vedere, impresionanta carte pe care o avem în faţă, ca rod al muncii Societăţii Culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă” din Cluj-Napoca şi al sufletului acestei societăţi, care este dl. Vasile Iuga de Sălişte, pe care nu pot decât să-l felicit pentru noua iniţiativă şi pentru faptul că fundaţia şi domnia sa au devenit o instituţie pentru Maramureş. Lucrări de acest gen, readuse în atenţia publicului, sunt grăunţe de aur pentru dezorientarea care pândeşte în ultimii ani tineretul şi chiar întreaga societate. Şi cartea e un stâlp de demnitate, pentru că vorbeşte de o ţară, cea a Maramureşului, care a avut atâta forţă interioară încât a creat o altă ţară. Din Ţara Maramureşului s-a născut Moldova, care, în Evul Mediu, pe vremea voievodului Roman, a avut 100 de mii de kilometri pătraţi. Cartea aceasta este valoroasă pentru că reflectă această epocă, perioada transformării cnezimii în nobilime într-un stat ostil, care avea ca religie oficială catolicismul. Cei care erau de credinţă bizantin erau văzuţi ca stranii. Maramureşul a izbutit să ajungă totuşi comitat. Uimitor cum la 1340 s-au întâlnit la Sighet toţi cnezii de pe toate văile să-şi aleagă voievodul şi după 30 de ani se strâng nobilii din aceleaşi familii să-şi aleagă comitele. Semn al schimbării oamenilor şi instituţiilor, dar în nici un caz al schimbării sufletului. Îmi povestea, cândva, d-ra Lucia, că toţi strămoşii ei din secolul XVII încoace au făcut şcoli ungureşti şi aveau accentul maghiar în vorbire, dar sufletul lor şi al domnişoarei Lucia tot românesc a rămas. În 1445, Maramureşul avea un comite român, dar nu maramureşean, venit din Ţara Haţegului, trimis de Iancu de Hunedoara. Când a prezidat adunarea nobililor Comitatului, cnezii din Vişeul Cnezesc au spus că ei sunt stăpâni din moşi strămoşi, înainte de sfinţii regi maghiari şi vor document de proprietate pentru stăpânirea lor. Mulţi se miră cum maramureşenii sau transilvănenii sau bănăţenii, după 700 de ani de stăpânire străină nu şi-au pierdut conştiinţa de neam şi au înfăptuit Unirea, iar alţii, mai din est, după 100 de ani de stăpânire străină par că şi-au pierdut această conştiinţă. În Maramureş, această conştiinţă vine din tăria oamenilor de a găsi mijloacele potrivite să reziste împotriva alterării. Cele mai bune exemple sunt bisericuţele din lemn, de pe culmile de deal, produsul Maramureşului care face atâta cinste şi bucurie. Vorba unui coleg francez, aceste biserici sunt replica goticului românesc în lemn. Când noi făceam catedralele în piatră, voi le făceaţi în lemn: mai cald, mai uman, mai potrivit cu dăinuirea”.

Prof. univ. dr. Vasile Rus, traducătorul Diplomelor din latin în română: „Vă mărturisesc sentimentul meu de bucurie sinceră, profundă, pentru că pot să ofer fiilor Maramureşului, după multă trudă, o bijuterie şlefuită, frumoasă, dar mai ales vie. O bijuterie care aduce la viaţă clocotitoare istoria neamului Maramureşului istoric, care parcă a stat ascunsă atâta vreme sub crusta tainei, a limbii în care aceste documente au fost scrise, şi pe care eu, după o experienţă de decenii întregi, m-am încumetat să le traduc în limba română, cu scopul sincer de a le oferi fiilor Maramureşului. Mă bucur că am reuşit acest lucru şi datorită colaborării neprecupeţite şi foarte tehnice cu Asociaţia Pro Maramureş şi Editura „Dragoş Vodă” Cluj-Napoca, conduse de dl. Vasile Iuga de Sălişte. Totodată, îi mulţumesc oficial şi public şi soţiei domniei sale, d-na Narcizia Iuga, care m-a făcut să înţeleg că nu există cărţi perfecte, întotdeauna există loc de mai bine, dar creându-se această tensiune spre perfecţiune, cartea care a rezultat nu poate fi decât adevărată, aşa că vă invit să vă bucuraţi de ea”.

Conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, senator: „Au trecut peste o 100 de ani de când prima ediţie a acestui volum monumental a primit premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române. Ion Luca Caragiale a fost oarecum supărat că n-a primit el acest premiu pentru cartea „Momente şi Schiţe”. Tot de atunci cred că românii au aşteptat până acum traducerea în limba română a acestui opus monumental de istoriografie maramureşeană, românească. Acest eveniment editorial ar merita o recompensă academică, pentru că rare sunt ediţiile atât de importante precum aceasta despre care vorbim astăzi. Se cuvine să dăm autorilor meritul de rigoare. Această ediţie a IV-a, prima în română, beneficiază de contribuţiile ştiinţifice, de o traducere a unui savant al limbii latine, de o prefaţă şi postfaţă a unor personalităţi academice, de talia d-lui academician Ioan Aurel Pop. În cel priveşte pe dl. Vasile Iuga de Sălişte, el a făcut ceea ce instituţii profesioniste cu vocaţie asumată nu au reuşit să facă. Din acest punct de vedere, mă închin în faţa domniei sale şi îi aduc un elogiu binemeritat. Despre acest eveniment editorial voi aminti şi în Senatul României, cu ţintă spre Academia Română”.

Pr. dr. Ioan Bizău, Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj: „Bine înţeles că se cuvine să-l felicităm pe dl. Vasile Iuga de Sălişte şi colaboratorii săi pentru această iniţiativă Din aceste documente fundamentale pentru spiritualitatea sud-est europeană, pe mine mă impresionează paginile unde apar preoţii, cu funcţiile lor sociale şi politice, adeseori. În secolele despre care se vorbeşte în aceste documente preoţii fac parte din elita comunităţilor româneşti. Aceste Diplome apar într-o vreme când în Răsărit se produce acel miracol al istoriei, Renaşterea bizantină. Pentru mine este fundamentală Diploma nr. 62, de la pagina 145 emisă de Patriarhul de Constantinopol la 1391, care a schimbat decisiv ritmurile spiritualităţii în acest perimetru european. Marile relicve le lumii creştine se păstrau atunci la Constantinopol, după 1204, unde, aflăm din această carte că au fost să se închine adesea fiii lui Sas, Baliţă şi Drag, care au obţinut pentru mănăstirea familiei lor din Peri rangul de stavropighie, una din instituţiile fundamentale spirituale ale organizării comunităţii creştine.”

Prof. Vasile Berci, deputat: „Vasile Iuga de Sălişte a editat o lucrare extrem de închegată, care, pentru noi înseamnă legitimitate istorică, arhetipul societăţii medievale româneşti prin ceea ce a însemnat nobilimea maramureşeană în contextul istoriei respective. Îi felicit pe universitarii care au fost alături de Vasile Iuga în traducerea şi editarea acestui monument de cultură şi mă bucur că lansarea se face aici, la o masă rotundă, la care participă personalităţi de bună formaţie şi vocaţie”.

Gheorghe Pârja, redactor şef „Graiul Maramureşului”: „Cât de rău poate face tăcerea unei cărţi! Eu am văzut Diplomele Maramureşene acum 37 de ani, când am cunoscut-o şi pe domnişoara Lucia. Ştiam că acolo este istoria Maramureşului, la care însă n-am avut acces. Mai mare durere nu trebuie să fie pentru un tânăr avid de cunoaşterea spaţiului în care s-a născut. Ce a făcut Vasile Iuga de Sălişte şi distinşii profesori clujeni este absolut o salvare şi pentru noi, care demult am dorit să citim în română lucrarea, să ne găsim în tăcere identitatea. Chiar şi unii istoricii contemporani, care nu cunosc latina, cred că îşi vor reconsidera opera citind prezentul volum”.

Dr. Ion M. Botoş, Apşa de Jos, preşedintele Uniunii Regionale „Dacia” a Românilor din Transcarpatia şi preşedinte a filialei Societăţii Culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă” din Cluj-Napoca în Apşa de Jos: „Noi am aniversat în această primăvară la Oradea 165 de ani de la naşterea academicianului Ioan Mihalyi de Apşa. Suntem mândri că el îşi trage rădăcinile de la noi, dintr-un sat românesc aflat acum în Ucraina. Suntem mândri că această carte dovedeşte încă o dată că Maramureşul a fost o Ţară. Dorinţa noastră e să ajungă măcar câte un exemplar la cele 13 şcoli româneşti din dreapta Tisei. Mă bucur să-l revăd pe dl. academician Ioan Aurel Pop, cu care ne-am întâlnit 3 zile la Deva, la cursurile de vară de anul trecut organizate pentru românii din afara graniţelor ţării. Îmi doresc ca următoarea ediţie a prezentei lucrări să apară şi în limba ucraineană. Ar fi minunat pentru locuitorii din Transcarpatia, pe teritoriul căreia se află azi multe din localităţile pomenite în Diplome maramureşene”.

Preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România, Ştefan Buciuta, deputat: „Mă bucur că există această asociaţie Pro Maramureş la Cluj, mă bucur că am în mână această carte valoroasă pentru care îi mulţumesc şi îl felicit pe Vasile Iuga de Sălişte. Mă bucur că aceste Diplome confirmă existenţa localităţilor ucrainene din stânga Tisei, că trăim împreună de secole în prietenie şi bună pace în Maramureşul voievodal. Doresc şi în continuare să trăim la fel. Chiar dacă suntem acum tăiaţi de Tisa, fraţii noştri trăiesc pe ambele maluri”.

Prof. dr. Ilie Gherheş, Petrova: „Nu am crezut că Vasile Iuga de Sălişte va reuşi să facă această carte de căpătâi a neamului cu distinşii universitari. Faţă de toţi trei îmi exprim tot respectul şi îi consider coautori. Această carte o asociez cu o Bibliotecă!”

Directorul Editurii „Dragoş Vodă”, Vasile Iuga de Sălişte, preşedintele Asociaţiei culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă” din Cluj-Napoca: „Vă mulţumesc tuturor, domnului academician Pop şi domnului profesor Rus, dar şi celor care aţi fost alături de mine şi aţi reuşit să mă susţineţi financiar, cartea la care lucrăm de 3 ani fiind foarte costisitoare. Sunt fericit că am reuşit să scot această ediţie în limba română. Permiteţi-mi, aşadar, să înmânez câte un exemplar din acest volum celor care s-au abonat din timp”.

Discuţiile au continuat încă 5 ore, pe aceeaşi uliţă, dar mai sus.

FLORENTIN NĂSUI