Ai rămas doar o carte prăfuită de ani
Aruncată-n cenuşa unei naţii apuse,
Răstignită de lupte, sărăcită de bani,
Încă porţi amăgirea unei fete seduse.
****
Îţi lipseşte coperta şi o parte din limbă
Ce-a rămas arestată undeva peste Prut,
În erata de vise toată lumea se schimbă
Noi ucidem trecutul pentru alt început.
****
Nu mai porţi amintirea corifeilor ţării
Ale căror sonete ruginii ne înving,
Mii de lacrimi uitate între algele mării
Ne evocă trecutul, după care se sting.
****
Plânge iarba, pădurea dă semne de boală
Pe la colţuri de uliţi îndeobşte se moare,
In mormintele vremii viata pare mai goala
Când ades se renunţă a mai pune o floare.
****
Praful vremii afundă dreptul către istorii
In mocirla croită după false modele,
N-avem ochi să cunoaştem ale patriei glorii
Şi-a lor fapte de aur luminate … de stele.
Titu febr.2006
SORIN DIMITRIE PANĂ
Lasă un comentariu