~Ioan Miclău: „Drumurile artei“

…Cand de la paralela 45 a Romaniei, calatoresc  cartile dlui Artur Silvestri, Apocalypsis cum figuris – Sapte nuvele fantastice cu prolog si epilog  si  ArturSilvestri-Fapta culturala peste Ecuator, peste Tropicul Capricornului pana la paralela 30 sudica a Australiei, putem vorbi de semne bune. Dar cand ma gandesc ca primitorul acestora e nascut tot acolo la paralela 45, mai ales in Zodia Capricornului, miracolul s-ar putea ivi, vorbind literar. Ce-mi doresc acum este sa citesc aceste carti si sa incerc a le intelege. Am citit multe carti ale eruditului Arur Silvestri, deci pot spune ca intuiesc din stilul lui de scriere si expresie cartea care-i apartine din alte zeci de carti ale altor autori. Dar, niciodata nu m-am aventurat a ma apropia de leu inaintea celor ce au batatorit drumurile artei cu mult inainte, cunoscatori ai labirinturilor de execeze si critici literare.

Totusi, se cuvine in mare masura a aminti faptul ca aparitia antuma a celor doua carti, se datoreaza recunostintei Doamnei Maria Braescu Silvestri, sotia luminatului carturar plecat nu de mult la cele vesnice.  Si tot in memoria sotului a sustinut Doamna Maria financiar aparita la Editura “Cuget Romanesc”-Malovat a frumosului volum crestin Noul Testament in cinci sute de exemplare, ajuns si la noi la antipozi.

Am citit cele sapte nuvele de sub titlul Apocalypsis cum figuris cuprins de adanci emotii, si nu ar fi ceva inexplicabil, daca megem pe firul dezvaluirilor facute de insusi scriitorul cartii. Artur adolescentul traieste euforia eternelor vise tineresti asemenea  fiecarui tanar adolescent, difera numai prin chemarile sale harice, talentului de timpuriu alimentat de un drag nestapanit pentru studiu, amintind de Nicolae Iorga. Imaginatia sa creatoare evolua foarte ramificata, uneori pe spatii ancenstrale,  imbinand elementele gandirii sale artistice cu viata omului terestru, zorea apoi in protoistoria dacica aducand dovezi lingvistice si arheologice de o reala valoare. Artur Silvestri devine un enciclopedist, care dupa cum il aprecia Prof.dr.Ovidiu Dramba, Prof.dr. Al.Husar si multi altii in zilele de azi, un adevarat istoric al civilizatiilor, un critic al artelor si un sustinator crestin  al bisericii. Om al faptei bune, deschizator de drumuri spre arte sanatoase si folositoare omenirii.

Dar iata ca acum la maturitate isi cauta, regaseste scrierile sale din zilele tineretii si sub acelasi titlu Apocalypsis cum figuris, editeaza in 2005, prima editie a cartii, cu cele Sapte nuvele fantastice cu prolog si epilog, carte care sub ingrijirea Doamnei Maria Braescu Silvestri, este reeditata la Editura Carpatyia, Bucuresti, 2009.

Spuneam la inceput despre acele dezvaluiri explicative facute de  Artur Silvestri, asupra acestei carti, cum si a felului in care o lasase deoparte fara gand ca are sa o publice vreodata. Dar iata ca in Hieroglife si tipare,alcatuise cele sapte nuvele, “minimaliste” dupa sugestiile lui Dimitrie Grama. Iar punctul de unde nasteau acele valuri/nuvele era de fapt iubirea scriitorului, sentiment pentru care nu gasea cuvinte, iar in imaginatia sa vedea si i se plimba prin fata femeia iubita, venind parca din alte randuri de vieti totul parea misterios acum pentru tanarul Silvestri. Ca sa pot  pune in cuvinte euforia sufleteasca a lui Artur adolescentul mi-a venit in minte un cod propriu al meu de care m-am mai folosit cu ocazia unui interviu dat scriitoarei dr.Maria Vaida, care  imi punea intrebarea: ”Ce au insemnat femeile in viata  dvs? Ma refer la toate femeile care v-au marcat/ va marcheaza intr-un fel existenta”. Codul meu, il descopar acum ca-l primeam tot din aceleeasi  lumini universale ale inceputurilor fiintarii fiintei, ale izvorului sacru  divin la care Artur Silvestri era de mult ajuns. Asa ca raspunsei intervietoarei mele astfel: Intradevar o intrebare de fond, de excelenta, fiindca doar bine stim ca femeia a fost si este ipostaza unui ideal al tuturor artelor. Inca din istoriile vremurilor antice, femeia era un etalon al civilizatiei. Unde femeia era egala cu barbatul si avea o buna crestere, era si un semn al unui popor evoluat. Apoi care barbat de o buna credinta nu va recunoaste pe langa frumusete si rolul de mama al femeii, inteligenta acesteea, sensibilitatile ei artistice, dexteritatea economica in familie, rabdarea si suferintele ei tainice, ce cu atata tenacitate zambind noua, le indura. In insasi activitatea mea literara  in care ma stradui, am fost extrem de miscat, placut bineinteles,  de subtilitatea imaginatiei femeii in arte, puterea de patrundere in lumea imaginatiei si scoaterea de acolo a unor opere perle, a unor versuri incarcate de semnificatii de mare valoare umana si morala. Femei romance ale zilei prezente dau la iveala opere literare de-adreptul geniale, scormonesc universul infinit, redand in diferite nuante frumusetile acestei vieti. Sunt adevarate forte ganditoare, de care m-am simtit atras, vrednice  de iubit si urmat ca pe niste calauze luminate, muze si simboluri de iubire, nascatoare de vieti. Asadar, spre a ne dovedi barbati civilizati sa invatam a iubi si respecta Femeia”. Imi cer scuze pentru intinderea acestui citat, dar cum spuneam mai sus, doar paralel si printr-un limbaj de cod cosmic, comun in acelasi timp chematilor spre comunicarile artei, vom reusi sa intram in rezonanta cu scrierea arturiana. Drumurile artei ies/trec prin iubire, fara a intra in conversatie cu lumea si timpul tau interior, nu vei intelege lumea si timpul exterior, iar comunicarea aceasta universala are acelasi simplu cod – Iubirea de viata primita in dar! Cred  cu  multa convingere ca  personalitatea exceptionala de ganditor, scriitor, analizator, critic, econom al frumosului divin si  zamolxianismului neamului sau, la Artur Silvestri din aceste valori ale iubirii vietii au rasarit, construindu-si astfel drumul artei sale nemuritoare! considerat prolog al cartii totul se lumineaza. Am incercat sa ma apropiu pozitionandu-ma oarecum paralel, caci a patrunde in lumea imaginativ-creatoare a lui Artur  nu-i prea usor, daca nu imposibil. Asadar, intuisem in mintea mea, sapte valuri concentrice ce se desfasor  din acelasi punct al apei lacului unde a fost aruncata piatra. In cazul nostru piatra nestemata fiind ideea prin care scriitorul isi

IOAN MICLAU