~Maria Vaida: „O şoaptă a muntelui Ceahlău“

In localitatea Ceahlău, judetul Neamţ s-au adunat peste 300 de persoane pentru comemorarea a 6 luni de la trecerea în nefiinţă a scriitorului Artur Silvestri. Acolo s-a înaltat o troiţă în memoria celui care a apreciat frumuseţea neasemuită a României Tainice şi considerat locul acesta mirific drept unul de suflet, situat chiar in inima Munţilor Ceahlău, pe malul Bistriţei, descoperit odinioara din motive de rătăcire a drumului prin nămeţi, după cum mărturiseşte adorata soţie a scriitorului: Mariana Brăescu Silvestri, care s-a preocupat să fie împlinită datina aşa cum se cuvine. Locul era uimitor sub lumina unui soare blând, oamenii pregăteau troiţa, puneau flori de jur-împrejur, casa era plină de oaspeţi (unii veniţi din Canada ori Franţa, alţii din toate colţurile ţării); două autocare sosiseră de la Bucureşti. Alături l-am zărit pe tatăl îndurerat al scriitorului… O tristeţe mută am citit în ochii domniei sale, consternat de întâmplarea tragică a morţii fiului său… Nu găseşti cuvinte prin care să poţi consola aici două fiinţe îndurate: văduva şi tatăl poetului. Imaginile pe care le-am selectat sunt mai grăitoare decât orice cuvânt. Patru preoţi au sfinţit troiţa, doamna Brăescu a dat pomana cuvenită sătenilor care au venit în număr impresionant în frunte cu primarul comunei, profesorii şi învăţătorii din sat, copiii şi pensionarii. A fost prezentat filmul realizat de Cleopatra Lorinţiu şi Mariana Brăescu Silvestri referitor la viata şi opera imensă a scriitorului. Acţiunea a continuat cu acordarea premiilor ARP (fericiţilor scriitori de la Iaşi: Cătălin Bordeianu şi Valentin Ciucă), urmată de  lansarea cărţii Cleopatrei Lorinţiu: Artur Silvestri –  Vocaţia Căii Singuratice şi a volumului colectiv Artur Silvestri– Mărturii tulburătoare, precum şi a lucrării postume : Artur Silvestri: Zile de neuitat. Frumuseţea lumii cunoscute. Numeroşi invitaţi au evocat personalitatea fascinantă a regretatului  prieten al  nostru: Gabriel  Artur Silvestri.

Masa de parastas a continuat în aceeaşi atmosferă de evocare a marelui, blândului, generosului şi neuitatului Gabriel Artur Silvestri. Dumnezeu să aşeze sufletul său printre îngerii Lui!  Am simţit în lumina locului un susur de izvoare, un vuiet de vânt, o diere de miresme, o caldă şoaptă a muntelui, un limpede al cerului, un abur al muntelui plutind  pe aripi de îngeri prin  Valea lui Artur, regele neîncoronat al nostru.

30 mai 2009

MARIA VAIDA