~Liviu Florian Jianu: „Ardealul e în mine“

Ardealul e in mine, caci i-am mancat pamantul

Cel care dupa ploaie se dezmierda in gusturi,

Din lazuri, lunci si rauri, i-am deslusit cuvantul,

Si i-am crestat pe trunchiul padurilor lui, busturi –

 

*****

Ardealul e in mine, cu clai, cu fan, cu sure,

Cu oi, cu boi, cu cate au stat sa se intample,

Pe cand legat cu cerul eram cu rugi de mure,

Si nemurirea insasi mi se nastea din tample –

*****

 

Ardealul e in mine cu niste moti pe cale,

Cu niste moti in tinda, cu niste moti la nunti,

Sarut la fiecare mana Mariei Sale

De Voievozi ce-si poarta averile sub frunti –

*****

Ardealul e in mine: Ion, Toma, Vasalie,

Maria si Saveta, si parca e pacat,

Ca vin atatea nume dinspre copilarie,

Si nu stiu sa scriu inca,  un suflet, pe curat…

*****

Ardealul e in mine, si-l port cu bucurie,

Desi-i beteaga noaptea, si ziua este  oarba,

Ma-ntorc, batran, la dansul, sa iau din nou pruncie,

Si sa-i mananc pamantul, ingenunchind in iarba.

 

7 octombrie 2010

JIANU LIVIU-FLORIAN