~Dan Corneliu Brăneanu: „Crucea de pe muntele Caraiman – reper cosmic“

Crucea (pe care s-a jertfit Iisus Hristos) este simbolul mântuirii creştinilor.

Această convingere a avut-o şi Regina Maria (29.X.1875 – 17.VII.1938) care a influenţat destinul poporului nostru pe plan material şi spiritual, mult mai mult decât se admite în mod curent, căci cerul ei de naştere consona cu cel al României.

Nepoată a reginei Victoria a Angliei, fiica ducelui Alfred de Edinburgh (însurat cu Maria Alexandrovna Romanova de Rusia) putea să devină regină a Marii Britanii dacă se căsătorea cu viitorul rege George de care era amorezată.

În Planul Divin Maria era însă destinată pentru ţara şi poporul nostru. Aşa se face că, măritându-se cu Ferdinand la 10.I.1893 în Castelul Sigmaringen a ajuns Regina României.

Sensibilitatea trăirilor ei îi oferea percepţii extrasenzoriale din care una şi cea mai importantă, avută în vis, a fost ideea de a ridica o cruce semnificativă pentru poporul pe care-l conducea.

În privinţa locului de amplasare, acesta era evident şi predestinat. Ce munte din ţara noastră oferă perspectiva Caraimanului (căci oricum crucea trebuia să se afle la înălţime) în condiţia existenţei celui mai traficat tronson de legături între două capitale: a românismului (Transilvania) şi a ţării (Bucureşti)? În plus Bucegii reprezentaţi de grandiosul Caraiman au fost stropiţi cu sânge românesc în primul război mondial. De fapt aceasta a şi fost motivaţia întemeiată a acestei realizări, care s-a şi numit de altfel „Monumentul Eroilor”.

Regina Maria nu a avut numai ideea, dar a şi urmărit îndeaproape execuţia până la finele ei.

***

Monumentele de acest gen mai există în lume. În Spania, între San Lorenzo de El Escorial şi Guadarrama, la numai puţin de 60 de km de Madrid se află Valle de los Caidos (Valea celor căzuţi), unde în anul 1940, din iniţiativa altui conducător de ţară, generalul Franco, s-a ridicat un mausoleu-biserică, complex format dintr-o cruce metalică, o criptă-osuar şi o biserică grandioasă săpată în stâncă, totul lângă o mare mănăstire benedictină. Crucea încastrată într-un postament ornamentat cu sculpturi, se află la cota 1750 pe vârful muntelui Risco de la Nova şi comemorează tot eroi, de data aceasta fratricizi, dar care odihnesc împreună deşi s-au omorât între ei având convingeri politice opuse.

Vom observa că deşi mai înaltă, crucea de lângă Madrid a fost realizată după 11 ani faţă de cea de pe Caraiman, care se află în plus şi la o cotă mai înaltă, cu încă circa 540 de metri.

Mai există în lume câteva cruci metalice de dimensiuni mari, dar nu o mai menţionăm decât pe cea de pe Mont Royal de la Montreal pentru că a fost realizată cu patru ani înainte de Crucea noastră.

Amplasamentul exact al Crucii s-a ales pe vârful secundar al Caraimanului de 2291 m. faţă de cel principal de 2325 m., din motive de vizibilitate. Menţionăm că aici, în primul război mondial, au fost amplasate tunurile care au încercat să oprească avansarea germanilor conduşi de generalul Falkenheyn care ocupau deja Zona Vf. Omu.

Monumentul format dintr-un soclu de 7,5m înălţime şi crucea propiuzisă care are circa 30 de m. înălţime (bara orizontală de 14 m lungime) se află chiar pe marginea abruptului către Valea Seacă.

Proiectul ansamblului a fost realizat de arhitecţii Georges Cristinel şi Constantin Procopiu. Construcţia a început în anul 1926 şi s-a sfiinţit în anul 1928 la 14 septembrie de Înălţarea Sfintei Cruci. În legatură cu sfiinţirea şi inaugurarea monumentului de pe Caraiman, moment pe care regele Ferdinand nu l-a mai apucat, într-o zi de Înălţarea Sfintei Cruci, trebuie arătat că această zi este legată de viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

Constantin cel Mare (324-337) ca împărat al Bizanţului după ce a avut viziunea crucii pe cer însotită de inscripţia facută tot din stele: „in hoc signo vinces” a trimis pe mama sa Elena la Ierusalim să caute crucea pe care fusese răstignit Iisus Hristos. Odată cu greutate găsită, crucea a fost înălţată la 14 septembrie anul 327. După ce s-a construit măreaţa biserică a Învierii Domnului, chiar pe locul unde fusese găsită, Crucea a fost ridicată a doua oară la 14 septembrie 335, adică după opt ani.

***

La lucrările de construcţie a monumentului au participat benevol un număr mare de elevi şi studenţi mobilizaţi de Societatea Cultul Eroilor, care au contribuit la cărarea materialelor de construcţie, ridicarea acestora pe platoul Bucegi făcându-se cu funicularu Schiel al fabricii de hârtie, şi cu ajutorul carelor trase de boi pe traseul Sinaia, Vf. Păduchiosu, Vf. Dichiu până pe platou. La construirea lui în anul 1909 lungimea funicularului Schiel era de 15 km. În continuare piesele metalice au fost transportate pe amplasament cu ajutorul cailor.

Lucrările au fost executate de către Direcţia de Poduri din cadrul C.F.R. prin secţiile L₁ şi L₅ din Sinaia.    Proiectul de rezistenţă a fost întocmit de către ing. Alfred Pilder şi Teofil Revici. În teren şeful de şantier a fost maestrul V. Bumbulescu şi diriginte de şantier Nicu Stănescu. Un rol important în organizarea complexă a lucrării l-a avut ing. Victor Emil Bruckner (1879-1946) care era directorul Direcţiei de Poduri C.F.R..

Fondurile necesare construcţiei s-au obţinut din diferite surse şi prin donaţii de la firme particulare şi instituţii de stat.

Soclul din beton armat îmbrăcat din piatră de calcar fasonată şi îngrijit rostuită adăpostea un generator electric care punea în funcţiune 120 de becuri de 500 MW. Soclul a fost realizat la doi ani după Sfiinţirea Crucii pentru o mai bună încastrare a ei căci iniţial aceasta fusese introdusă direct în stâncă. Grinzile crucii fiind din zăbrele golurile dintre bare se pot umple iarna cu zapadă îngheţată, ipoteza de care s-a ţinut seama la dimensionare.

Monumentul este în prezent în administrarea Consiliului Local al oraşului Buşteni care cel puţin în privinţa soclului n-a avut nici o problemă în exploatarea de-a lungul anilor. Instalaţia electrică a fost însă vandalizată repetat, beneficiarul neacordând respectul cuvenit acestui unicat inegalabil al ţării noastre, adică o pază eficace. Chiar şi generatorul a fost furat în anul 1947 ceea ce a însemnat neluminarea crucii timp de 30 de ani.

În această situaţie s-a renunţat la generator ca sursă de iluminare şi s-a apelat la sursa cu care era dotată staţia complexă de la Coştila (2487m.) legătura făcându-se printr-un cablu subteran de 3 km lungime. Până l-a instalarea regimului comunist Crucea era aprinsă în noaptea de Sfântă Marie Mare (15 august) dar şi de înălţarea Domnului, când este şi Ziua Eroilor (5 iunie). Crucea s-a reaprins de abea la 16 oct. 1978 cu 80 becuri, instalaţia electrică fiind refăcută în anul 2000.

Din cauză că la terminarea lucrării nu s-a făcut o măsurătoare de mare precizie a dimensiunilor efective ale Crucii diverşi autori prezintă valori diferite. Pentru înălţimea (deasupra postamentului) s-a dat 28 de m., dar şi de 30 de m.. După proiect înălţimea ar fi trebuit să fie de 28,50 de m. înălţime, lăţimea stâlpului vertical de 2,00 m., lungimea braţelor până la axul stâlpului 7,0 m. şi latura unui ochi pătrat de zăbrea 2,0 m. Valorile numerice precise au importanţa lor după cum se va vedea mai jos. Plecând de la această importanţă voi căuta o posibilă explicaţie a alegerii de către proiectant a acestei înălţimi a Crucii Caraiman. Făcând o medie a valorilor vehiculate: 28,00-28,50-30,00 (neavând o altă posibilitate până la o măsurare efectivă de mare precizie în teren) rezultă o valoare medie de 29,50m. valoare care poate avea o anumită semificaţie nebănuită de proiectanţi. Astfel:

– Diametrul exterior al primului cerc de la Grădiştea Muncelului este de 29,48 m.

– Înălţimea coloanei lui Brâncuşi de la Târgu Jiu este de 29,35 m.

– Greutatea totală teoretică a aceleiaşi coloane este de 29,25 tone.

– Înălţimea totală a Coloanei lui Traian de la Roma este de 29,78 m.

– Templul lui Achille (de fapt a lui Apollo) din Insula Şerpilor avea latura pătratului de 29,76m.

– Ţinta de fier care avea un rol deosebit în colierul găsit la Grădiştea Muncelului are 29,70 cm.

– Paralela pe care se află piramida lui Keops este 29^o 58′ 51″ latitudine nordică.

– În cartea „Oamenii din Valea Morţii” de Bourke Lee apărută în anul 1932 în capitolul „Aur vechi” se spune că doi cercetători Thomason şi White în Valea Morţii din munţii Panamint (California) au dat peste nişte încăperi subterane în care era o statuie din aur masiv reprezentând un om, statuia având 29,5 m înălţime, măsurată cu sextantul.

Şi exemple de obiective şi de obiecte capitale mai pot fi găsite.

Domeniul strâns în care variază aceste valori sugerează că poate fi o legătură cu o constantă universală. România ca stat este născută în semnul Vărsătorului al cărui patron a fost Saturn până la descoperirea planetei Uranus dar şi atunci ca patron secund. Pe de altă parte populaţia autohtonă se poate demonstra că are caracteristicile Capricornului, semn stăpânit din plin de către Saturn, care devine deci factor comun în ceea ce ne priveşte ca ţară şi ca popor.

Dar ciclul acestei planete în ani iulieni, adică revoluţia ei siderală, este de 29,46 de ani.

Deci asta ar putea fi o explicaţie căci în simbolistica numerelor contează numai cifrele propriuzise nu şi unitatea de măsură la care se aplică.

Crucea de pe Caraiman nu este un obiectiv oarecare de importanţă mare cum ar fi cele care urmează, ci mai mult un obiectiv capital al poporului român alături de templul lui Apollo, coloana de la Târgu Jiu a lui Brâncuşi, templul dacic de la Grădiştea Muncelului şi columna lui Traian de la Roma.

Este posibil ca această valoare de 29 şi ceva să se afle şi în monumentul de la Adam-Clisi şi la Mănăstirea Tismana care sunt alte puncte sensibile ale teritoriului şi poporului nostru.

Ţinând seama că dintre monumentele simbol arătate, columna lui Traian este singurul în afara teritoriului ocupat vreodată de români, ar fi cazul de a mai face unele precizări. Columna a fost realizată de cunoscutul pentru noi arhitect sirian Apollodor din Damasc (circa 60-125 d.H.) şi a fost inaugurată la 12 mai 108. În anul 117 în încăperea amenajată în piedestal a fost aşezată o casetă din aur care conţinea cenuşa împăratului Traian.

Regruparea tuturor acestor monumente pe teritoriul ţării ar fi posibilă prin realizarea proiectului de amplasare a unei copii a Columnei lui Traian pe dealul Feleacului la Cluj sau pe Tâmpa la Braşov.

***

După terminarea războiului s-au mai ridicat câteva cruci după modelul ideatic lansat de regina Maria şi realizat pe Caraiman la Buşteni.

Astfel, în vremea lor, legionarii au ridicat o cruce de beton armat de circa 6,50 m. înălţime în satul Podgoria din comuna Tătaru, din judeţul Prahova. În anul 1988 din dispoziţia organelor locale de partid crucea ca şi soclul ei a fost distrusă. În zilele noastre nu s-a găsit nimeni să o refacă.

Tot legionarii ridicaseră o cruce în pasul Mestecăniş în munţii Giumalău între Câmpulung şi Iacobeni.

O cruce metalică din grinzi cu zăbrele se află în incinta Mr. Sfânta Ana de la Orşova (a lui Pamfil Şeicaru) aproape de malul Dunării.

O cruce „a mileniului trei” a fost de curând sfiinţită de un sobor de preoţi în apropierea bazarului din Botoşani, în centrul acestui oraş. Este o copie fidelă a crucii aflate pe biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Crucea este aşezată pe un soclu de marmură neagră placată cu titan, ansamblul având peste 10 m. inălţime. La baza crucii se află o candelă care va arde neîncetat.

Pe vârful Straja din munţii Vulcan la cota 1868 este ridicată o cruce din profile metalice care are 28 m. înălţime comparabilă deci cu cea din Bucegi. Adunări populare au loc acolo de Ziua Sânzienelor, dar şi în alte zile ale anului.

O replică a crucii de la Buşteni se montează în prezent pe muntele Mic din judeţul Caraş-Severin. Crucea metalică amplasată la cota 1806 va avea 27 de m. înălţime şi 13 m. lungimea braţului orizontal. Crucea a fost realizată la Timişoara în luna februarie a anului 2003, coordonatorul iniţiativei fiind Asociaţia Culturală ” Gugulanul” şi va fi luminată printr-un sistem special, care sperăm că va fi în mod responsabil protejat.

O cruce metalică de 10 m. înălţime a fost montată în august 2004 pe vârful Piatra mică din munţii Piatra Craiului la Zărneşti.

Toate aceste cruci au înălţimi diferite, unele cu valori apropiate de cea a Crucii de pe Caraiman, dar nici una nu ajunge la o valoare de 29,50 m. arătată ca având semnificaţie saturniană.

Atracţia pe care această cifră a manifestat-o în subconsţientul proiectanţilor ar fi explicaţia pentru care de exemplu coloana de la Târgu Jiu a fost redusă la 29,35 m. deşi iniţial fusese proiectată într-o primă variantă mult mai înaltă.

În cerul de naştere stabilit pentru 14.X.1928 al Crucii de pe Caraiman apare o conjuncţie între planetele Venus şi Mercur, singurele, care au crucea în reprezentarea lor grafică. Conjuncţia respectivă semnifică faptul că poporul nostru, pe care Crucea îl reprezintă, munceşte şi este muncit în mod penibil, dar cu răbdare, se pot aştepta lucruri mai bune. Conjuncţia mai înseamnă favorizarea contactelor cu persoane tinere, ceea ce s-a şi întâmplat de la început, căci aceştia sunt în majoritate cei care ajung la Cruce, în lipsa unor mijloace de ridicare directă pentru toate vârstele. Conjuncţia Venus-Mercur constituie, pe de altă parte vârful unui triunghi, în vârfurile celelalte găsindu-se Saturn şi Jupiter (retrograd).

Sextilul Venus–Saturn asigură monumentului o bătrâneţe în deplină opulenţă ceea ce indică un posibil interes crescut al statului pentru amplificarea lucrării prin alte amenajari şi facilităţi de ajungere la el în orice condiţii de vreme cu maxim de comoditate. Până în prezent Crucea a fost ignorată de conducerile ţării care s-au perindat din anul 1928. Nepăsarea şi incuria a fost atât de mare încât instalaţia electrică a Crucii a fost vandalizată în mai multe rânduri, în decursul timpului, după cum s-a arătat deja.

Crucea trebuie resfiinţită anual aşa cum se prevede pentru cea de pe Muntele Mic. Accesul de la cabana Babele trebuie asigurat pe un traseu fără nici un pericol, nu ca în prezent pe o brână cu grad mare de dificultate, iarna, dar chiar şi vara pe vreme de ceaţă şi vânt. Un restaurant şi posibilitatea de refugiu în caz de vreme rea ar asigura un debit mai mare de turişti, nu numai tineri şi nu numai din ţară. Un asemenea simbol creştin fără o capelă alături deservită în permanenţă reprezintă deja o stângăcie, o capacitate redusă de înţelegere, un anacronism. Ce să mai vorbim de lipsa unui bust artistic al Reginei Maria autorul moral al monumentului.

Sextilul Mercur-Saturn confirmă că amplasarea monumentului, chiar atât cât este el în prezent, reprezintă o lucrare de mare respiraţie care poate contribui la stabilizarea şi realizarea gândurilor admiratorilor sau a întregului popor pe care-l domină de la mare înălţime. Pentru cei pe care îi domină fizic, adică pe buştenari, realizarea proiectată a celor mai moderne amenajări ar reprezenta deja o împlinire a unor gânduri mai vechi, Buşteniul putând deveni astfel perla Văii Prahova, cel puţin pe timp de iarnă.

Sextilul menţionat, pe de altă parte, influenţează mentalul persoanelor tinere situaţie care ar trebui folosită la maximum în educaţia acestora şi în încurajarea trecerii lor cu pioşenie pe la vârful Caraimanului.

Sextilul Saturn-Mercur mai ajută la guvernare şi diplomaţie înţeleaptă. Dacă în alte vremuri marile hotărâri politice se luau sub un stejar, tot astfel astăzi puterea Crucii de pe Caraiman ar putea ajuta în asemenea situaţii într-un loc potrivit, de exemplu în incinta recentei mănăstiri Caraiman.

De asemenea umbra Crucii favorizează afacerile după cum rezultă din buna aspectare între Jupiter şi Mercur. Acelaşi aspect măreşte bunul sens, sinceritatea şi amploarea în tranzacţii de orice fel, favorizează pe doctori, care şi-ar putea instala clinici de recuperare, beneficiind şi de apa de la 7 Izvoare din zona Bolboci-Scropoasa. Aspectul Jupiter-Mercur favorizează şi câştigul în bani, bineînţeles pentru cei care ştiu să-l forţeze.

În sfârşit, aspectul Jupiter-Venus înseamnă printre altele căsătorie fericită. Nu ar fi greu de imaginat realizarea unei case speciale de căsătorii în Buşteni în incinta mănăstirii la care solemnitatea să devină într-adevăr sacră noaptea, cu crucea aprinsă deasupra capului, sau chiar sus la Cruce, ziua. Mai mult decât toate aceste propuneri semnalăm viziunea personalităţii complexe care a fost Costin C. Kiriţescu. În cartea „Un bancher fără bani” el apreciază că sediul ONU să fie pe Vf. Caraiman.

Spiritul Reginei Maria, deşi în viaţă locuise la Sinaia, s-ar umple de bucurie dacă opera ei, Crucea de pe Caraiman, ar aduce atâtea avantaje românilor, buştenarilor în primul rând.

Ca să închidem considerentele astrologice, care s-ar putea analiza şi la trăznirea ei violentă care a avut loc în ziua de 22.VII.2004, trebuie să menţionez că Venus şi Mercur se află în conjuncţie nu oriunde ci în Zodia Balanţei, unde numai acolo se află simbolic o cruce pe cer. Este vorba de Crucea Sudului, un grup de patru stele cu o istorie fascinantă. Crucea s-a arătat pe cer către Sud de pe timpul lui Iisus şi a fost văzută ultima oară la orizontul Jerusalimului pe când Iisus era răstignit. De atunci ea nu mai poate fi văzută decât întâmplător din anumite locuri ale Americii de Sud şi ale Africii. (Lămuriri în plus pentru simbolistica creştină a Crucii Sudului pot fi căutate în cartea „Semnele de pe cer” editura Semne, autor fiind Marilyn Hickey).

În legătură cu analiza astrologică prezentată precizăm că cele arătate nu sunt găselniţe ci se bazează pe o experienţă umană îndelungată şi nici coincidenţe ale unor aspecte diferite dar convergente, coincidenţa nici măcar nefiind cunoscută ca termen în Planul lui Dumnezeu, din care de altfel fac parte şi astrele.

Ar trebui să se înţeleagă deja că Regina Maria nu a fost un muritor obişnuit ci un „Emisar al Luminii” (expresie concretă nu metaforic-literară).

Crucea de pe Caraiman nu este numai Crucea Eroilor din Primul Război Mondial ci este simbolul care protejază întreg poporul român. Buştenarii mai evoluaţi spiritual şi alţi vieţuitori prin trecere se închină la Crucea de pe Caraiman când încep o acţiune sau sunt la ananghie.

Sunt destule semne, care au fost deja arătate, ce conduc la sacralitatea acestui moment, situaţie care n-a fost înţeleasă până acum. Câmpul ei energetic este foarte mare. Ea atrage energie din Cosmos, o răspândeşte circular şi protejează spaţiul aerian. În momentele critice, când totul părea pierdut pentru poporul nostru ea a acţionat ca protector, în special de influenţe nocive venite din spaţiul intergalactic. Simbolistica clasică a crucii ca de exemplu unirea forţelor contrare, asigurarea funcţiei de legătură între cele patru puncte cardinale şi între sus şi jos este pe deplin activată în Crucea de pe Caraiman ce prin definiţie este reprezentată prin cifra 4 care este simbol al pământului cu cele patru direcţii ale sale.

Dacă din punct de vedere astrologic s-au arătat conotaţiile zilei de 14.IX.1928, din punct de vedere numerologic data este reprezentată de cifra şapte care simbolizează o perfecţiune, o totalitate care provine din patru, care s-a arătat că reprezintă Crucea şi din 3 care este simbol al cerului de care se apropie la înălţimea la care este plasată şi ca aspiraţie.

Crucea de pe Caraiman alături de Templul lui Apollo, Grădiştea Muncelului, Coloana lui Brâncuşi de la Târgu Jiu, Columna lui Traian de la Roma şi alte localizări secundare formeză o reţea sacră de protecţie a ţării, adică a „Grădinii Maicii Domnului”.

Dar acest lucru trebuie înţeles şi onorat de conducerea ţării. În ceea ce priveşte Crucea de pe Caraiman s-a arătat deja ce s-ar putea face, la care s-ar putea adăuga popularizarea intensivă şi dirijată a prezentului material. Până în prezent toate punctele sacre arătate inclusiv Coloana de la Roma [căreia Papa Sistux V (1585-1590) i-a schimbat statuia lui Traian din vârful ei cu cea a Sfântului Petru, iar cenuşa lui aflată într-o casetă de aur în soclul stâlpului a fost împrăştiată şi caseta evident furată] au fost chinuite şi chiar modificate arbitrar.

Dintre toate, Crucea de pe Caraiman a scăpat cel mai bine doar cu vandalizarea sistematică a instalaţiei electrice, inclusiv a unei celule fotoelectrice inclusă într-o protecţie metalică solidă. Coloana de la Târgu Jiu s-a încercat a fi doborâtă şi restaurarea recentă s-a dovedit o panama prelungită. Cât despre marele sanctuar de la Grădiştea Muncelului s-a arătat şi pe ecrane cum a fost şi este desconsiderat, cum este delapidat şi cum a fost „restaurat”.

Ce destin au trebuit să suporte aceste repere care ne reprezintă şi cât timp încă incuria şi lipsa de educaţie ne va mai împiedica să acordăm respectul care li se cuvine acestor simboluri sacre.

Sper ca în final şi în ultimul moment, Crucea de pe Caraiman îşi va face datoria şi va salva starea acestui popor şi situaţia acestei ţări.

***

Cu ocazia jubileului anului 2000 Papa Ioan Paul al II-lea a lansat o campanie pe tot întinsul creştinătăţii, pentru răspândirea simbolului acestui an jubiliar şi anume Crucea căci ea reprezintă Învierea lui Iisus Hristos şi mântuirea noastră. Răspândirea, acţiune cu caracter ecumenic, trebuia să fie efectivă în teren şi nu discursivă. Mai mult, toate crucile (metalice) trebuie să fie identice şi să aibă înălţimea de exact 7,38 m. care reprezintă a zecea parte din înălţimea dealului Golgotei, o stâncă de gresie albă pe creştetul căreia a fost înfiptă Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Gaura adâncă în piatră se mai păstrează şi astăzi sub Sfânta Masă din altarul ortodox care formează un mic paraclis în care stă de veghe în permanenţă un călugăr şi care se numeşte „Paraclisul Sfânta Golgota”. Acest loc împreună cu mormântul Domnului constituie cele mai sfinte locuri de pe pământ.

În plus crucile preconizate trebuie să fie vopsite în alb până la braţele orizontale şi de acolo în sus inclusiv braţele, în albastru şi să fie iluminate electric. Crucea trebuie să fie orientată spre est, ceea ce se întâmplă şi cu cea de pe Caraiman pentru care însă nu se cunoaşte a fi existat o măsurătoare de mare precizie în acest sens.

Rigurozitatea absolută în alegerea înălţimii de 1/10 din cea a dealului Golgota nu este o preţiozitate sau o găselniţă de impresionat populaţia ci reprezintă una din condiţiile obligatorii de transmitere a puterii Crucii originale pe care după cum s-a arătat, a fost găsită de împărăteasa Elena. [Şi în cazul Crucii Caraiman rolul divin l-a avut o regină].

Crucile realizate în toată creştinătatea de francezul Gérard Chaigneau în aceste condiţii şi-au manifestat deja puterea de vindecare.

Distinsul om de cultură Sorin Preda a reuşit să afle deja câteva cazuri de vindecare miraculoasă petrecute în Costa Rica, Spania (Alicante şi Andaluzia), Guadelupe, pe care le-a publicat în revista „Formula As”.

Vocaţia lui Gérard Chaigneau de a se ocupa de acestă problemă i-a venit printr-o revelaţie după cum şi Reginei Maria inspiraţia i-a venit în vis. Până în prezent el a ridicat peste 4000 de cruci în toate continentele, dar cele mai multe într-o singură ţară, în România, circa 40 în diferite localităţi. In anul 2001 când a fost al Crucii Jubileu a fost ridicată o cruce la Corbeanca în aşa zisul Paradis Verde. Sfiinţirea ei s-a făcut printr-un sobor de preoţi ortodoxi şi catolici, în limbile română şi franceză, exemplificând ecumenismul gândit de Papa Ioan Paul al II-lea atunci când a lansat acţiunea. Crucea este aşezată pe un soclu de beton de 2,0 m. înălţime, ceea ce îi asigură o bună vizibilitate şi ziua, noaptea ea fiind iluminata electric (aprinsă).

S-ar putea pune întrebarea: „de ce în România s-au făcut cele mai multe Cruci Jubiliare?”

Răspunsul nu poate fi dat decât de cel care a iniţiat acţiunea. Venind în Bucureşti în anul 1999 adică în pragul Anului Jubiliar, Papa Ioan Paul al II-lea a spus printre altele: „România este Grădina Maicii Domnului”. Mai târziu la 1 martie 2003 în capela sa particulară de la Roma cu ocazia unei Liturghii concelebrate, Papa a mai spus: „poporul român sa-şi aducă aminte că nu are doar de primit ceva, ci are şi de oferit un preţios patrimoniu milenar de valori creştine”.

Acest îndemn, poporul român l-a şi făcut cu 72 ani înainte, la îndemnul Reginei Maria, ridicând Crucea de pe Caraiman, singura de amploarea ei din Europa la vremea respectivă.

În anii nostri Crucea a activat efectiv păzind timp de 10 ani pe călugărul Gherontie Puiu care în acest interval a stat ascuns într-o mică peşteră situată între Claia Mică şi Claia Mare, două văi abrupte chiar sub Vf. Caraiman.

Crucea a fost un simbol de sustinere a supravieţuirii acestuia până când cu ajutorul Maicii Domnului, care i-a şi apărut de mai multe ori, el a realizat Mr. Caraiman care fiinţează şi se dezvoltă în poiana Palanca, din care crucea se vede direct, dominator şi dătător de speranţe.

DAN CORNELIU BRĂNEANU