~Al. Florin Ţene: Cronică la cartea lui Costea Marinoiu – Istoria cărţii vâlcene, şcoala de la Râmnic

Cărturarul vâlcean,promotorul cultural şi scriitorul Costea Marinoiu este din nou în librării cu un studiu  intitulat Istoria cărţii vâlcene-şcoala de la Râmnic(1705-1830),apărut la Editura Offsetcolor,Rm.Vâlcea,2008.Carte primită cu dedicaţia: Domnului Al.Florin Ţene,în semn de preţuire pentru nobila activitate ce o desfăşuraţi pe ogorul culturii româneşti.Cu respect,Costea Marinoiu,20 februarie 2009,Rm.Vâlcea.Am specificat acest lucru pentru a consemna faptul că această carte am primito în cadrul unei frumoase manifestări culturale , şi de înaltă ţinută spirituală, organizată , printre alţii,şi de acest inimos scriitor  în colaborare cu Forumul Cultural al Râmnicului şi Biblioteca Judeţeană Vâlcea Antim Ivireanu , dedicată unui alt scriitor vâlcean , Petre Petria.

Cartea ,de care facem vorbire , structurată în nouă capitole: Predoslovie, Râmnic, veche tiparniţă românească, Şcoala de la Râmnic, Cărturarii, Literatura,  Tezaur de înţelepciune,Circulaţia cărţilor,Catalogul cărţilor tipărite la Râmnic(1705-1830) şi Bibliografie selectivă ,se constituie în tabloul focului sacru al cărţii ce arde pe meleagurile vâlcene de mai multe secole pentru iluminarea neamului ,cum frumos scrie autorul în Predoslovie.

Descoperim la autor rigoarea şi precizia cercetătorului,inteligenţa disociativă,de cea mai aleasă speţă,e un mod de a dubla observaţia asupra amănuntului cu fine consideraţii asupra fenomenelor istoriei şi adâncimile textelor prezentate.

Civilizaţia cărţii care a rodit în miezul spiritual al locului vâlcean nu poate fi separată de sfânta Mănăstire Cozia unde Filos ,pe atunci logofăt a lui Mircea cel Bătrân,aşa cum se aminteşte în hrisovul domnesc din 8 ianuarie 1392,ne oferă,cum spune autorul cărţii,autentice versuri,adevărate imnuri,adunate cu strădanie într-un ciclu intitulat Pripeale,tipărite,mai apoi,în Psaltirea de la Govora din 1637.filos poate fi considerat întâiul poet român modern.

Costea Marinoiu aminteşte în cartea sa de Lexiconul slavo-românesc a lui Mardare Cozianu ce cuprinde nu mai puţin de 4575 de articole.Despre această lucrare a scris cu nuanţă apreciativă şi Mihai Eminescu.

Investigaţiile făcute de autor ne  conduce spre afirmarea unui fapt deja înţeles:Istoria cărţii vâlcene a anilor 1705-1830,şi chiar mai înainte de aceşti ani, a avut două componente,una religioasă şi alta laică,iar conţinutul acestor cărţi conduceau cititorul spre educaţie şi înţelepciune.

În  predosloviile şi cărţile înaintaşilor noştri erau integrate până la dizolvare cântece,tradiţii înţelepte ale satelor de pe Valea Alutus-ului,Argeşului şi Dunării.Asfel au apărut balada Meşterul Manole,ce se constituie în legenda întemeierii Mănăstirii Argeşului,clădită în timpul domniei lui Neagoe Basarab,cel mai învăţat domn român până la dimitrie Cantemir,aşa cum specificăNicolae Andrei şi Gh.Părnuţă în Istoria învăţământului din Oltenia,Editura Scrisul Românesc,1977,p.70.Domnitor ce a studiat şi  primit învăţătură de carte la Mănăstirea Bistriţa a Craioveştilor,din ţinutul Vâlcii.

O premieră în literatura veche de la noi este apariţie eseului practicat la Râmnic cu oarecare succes în Predosloviile Mineilor lui Chesarie şi Filaret,între anii 1776-1780.Aceste lucrări se disting prin calităţile literare.Alexandru Duţu cercetător caracterizat de o fineţe a observaţiei scrie în Coordonate ale culturii româneşti în secolul XVIII,p.133, că tema centrală aleasă de Chesarie este evoluţia istoriei şi timpului.

Cărţile scrise şi tipărite la Râmnic,s-au în zona acestui ţinut,au fost răspândite pe întreg teritoriu Principatelor Române.Acest adevăr  este înserat în Evanghelierul din 1746:”nu numai în ţara măriei tale ci în toate ţările şi ţinuturile ce vorbesc limba românească…cu care să se lumineze nu numai o seamă de norod,ci toată pravoslovia.”(„Cărturari şi cărţi în spaţiul românesc medieval” de Octavian Schiau,Editura Dacia,1978,p.81).Autorul specivică,faptul că mai bine de jumătate din cărţile tipărite la Râmnic pe parcursul secolului XVIII au fost distribuite în transilvania.Barbu Theodorescu scria că Ardealul devenise o adevărată comoară de cărţi râmnicene.

Seriozitatea,documentaţia,acribia cu care au fost scoase la lumină hrisoavele vechi, modul de interpretare ,face din Costea Marinoiu un autor de care istoria literaturii române ar trebui să ţină seama.

AL.FLORIN ŢENE