LACRIMI PENTRU NEAMUL MEU
Am îmbătrânit de dor de ţară
Printre-a mele vise dulci, cuminţi,
M-ai chemat să mai rămân o seară
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
****
Codrii deşi din dulcea Bucovină
Reaprind noi candele-ntre sfinţi,
Tu rămâi ca să le plângi de milă,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
****
Iarba-i arsă şi-are gust de sânge,
De la moşi de-ai noştri sau părinţi
Totu-n jur renaşte ori se frânge,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
****
Cimitire vechi se-mpart în două,
Trupuri reci cu suflete fierbinţi
Nu au voce să se plângă nouă,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
****
Ai înmormântat a noastră limbă
Într-un lagăr trist, făr’ să presimţi,
Cum că lupul dacă păru-şi schimbă
Eu am să te rabd, să mă mai minţi.
Titu – 15.01.2006
____________
LA COT DE NISTRU
La cot de Nistru se împart mătănii
Prin praf de puşcă, sub lumina lunii
Se risipeşte clinchetul de sănii
Ce poartă-n el tablouri, cu străbunii.
****
La cot de Nistru ninge-a suferinţă
Pe dealuri blânde, presură nămeţii
Cu lacrimi însetate de credinţă
Ce le evocă pe ascuns, poeţii.
****
La cot de Nistru streşinile-ngheaţă
De-atâta chin, cad gemete-n chilie
Prin ţurţurii uitării ce se-agaţă
De amintirea grupului, Ilie.
****
La cot de Nistru încă se mai moare
De dorul mamei, absolvit de vina
Ispitelor deloc întâmplătoare
Ce bântuie românii, la Tighina.
DIMITRIE-SORIN PANĂ
(Titu-nov.2009)
Lasă un comentariu