~Dimitrie-Sorin Pană: „Lacrimi pentru neamul meu“

LACRIMI PENTRU NEAMUL MEU

Am îmbătrânit de dor de ţară
Printre-a mele vise dulci, cuminţi,
M-ai chemat să mai rămân o seară
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.

****

Codrii deşi din dulcea Bucovină
Reaprind noi candele-ntre sfinţi,
Tu rămâi ca să le plângi de milă,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.

****

Iarba-i arsă şi-are gust de sânge,
De la moşi de-ai noştri sau părinţi
Totu-n jur renaşte ori se frânge,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
****

Cimitire vechi se-mpart în două,
Trupuri reci cu suflete fierbinţi
Nu au voce să se plângă nouă,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.

****

Ai înmormântat a noastră limbă
Într-un lagăr trist, făr’ să presimţi,
Cum că lupul dacă păru-şi schimbă
Eu am să te rabd, să mă mai minţi.

Titu – 15.01.2006
____________

LA COT DE NISTRU

 

La cot de Nistru se împart mătănii

Prin praf de puşcă, sub lumina lunii

Se risipeşte clinchetul de sănii

Ce poartă-n el tablouri, cu străbunii.

****

La cot de Nistru ninge-a suferinţă

Pe dealuri blânde, presură nămeţii

Cu lacrimi însetate de credinţă

Ce le evocă pe ascuns, poeţii.

****

La cot de Nistru streşinile-ngheaţă

De-atâta chin, cad gemete-n chilie

Prin ţurţurii uitării ce se-agaţă

De amintirea grupului, Ilie.

****

La cot de Nistru încă se mai moare

De dorul mamei, absolvit de vina

Ispitelor deloc întâmplătoare

Ce bântuie românii, la Tighina.

 

DIMITRIE-SORIN PANĂ

(Titu-nov.2009)

Lasă un comentariu