~Laura Mihalca: „Brâncuşi, sculptura încă vie a artei româneşti“

Cate nu s-au spus, scris sau filmat despre Brancusi ! Sculptor, ceramist, fotograf, aforist…un om complet, dedicat artelor plastice, dar mai ales artei de a trai, acelei simplitati ce infrumuseteaza viata-acesta a fost Brancusi .

Cel care la doar 11 ani cioplea din stinghii ale cutiilor de portocale o vioara a “adunat” de-a lungul vietii numeroase expeiente, lucrand la inceput ca ucenic la un negustor de butoaie, apoi ca baiat de pravalie.

Primul cotact cu lumea lemnului si a cioplirii ar fi in 1897, cand lucreaza la Viena la un anume “Herr Roth”, patron a unei fabrici de prelucrare a lemnului, de unde primeste si un certificat in acest sens.Au mai urmat si alte intamplari aparent disparate,fara semnificati, dar care il compun pe el ca om si care au ajuns sa ii compuna si opera, piesa cu piesa.Cursurile de sculptura de la Belle-Arte le face cu cu Ion Georgescu.Ajunge sa cante in corul “Carmen”, sub bagheta lui D.G.Kiriac.

Despre demersurile sale artistice? Ar fi mai multe de spus ca despre insasi existenta sa printre noi, intrucat inglobeaza un spirit al timpului, spirit desprecare scria si Tacit demult.Inglobeaza si o filosofie ancestrala, un mod simplu de a fi, plin de simboluri si semnificatii.

Ecorseul expus in 1903 pentru prima oara la Atheneul Roman, desi este una din operele sale de inceput, imi pare o opera de << analiza si sinteza >>, executatata in cel mai sobbru stil de academism clasic.Olucrare ce va dainui atat cat va dainui omul si constructia lui.

Alte doua lucruri interesante din biografia sa sunt apartenenta la grupul “Cercle des etudiants”, o asociatie fondata la 1 iulie 1905, alaturi de Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda, Ion Pilat, Nicolae Darascu, Camil Ressu; dar si vizitarea impreuna cu Modigliani a orasului Livorno.

De altfel, prieteni nu a avut multi, dupa cum o marturisea cu modestie chiar el.Modigliani, Rousseau vamesul, Enescu, Apllinaire, Matisse, Maria Tanase…acestia au fost doar cativa dintre ei

Admirat de multi, contestat de mai multi,Brancusi a fost un deschizator de drumuri in arta.Desigur, termenul a devenit cliseu si nu pare a mai exprima prea multe, dar spusele oamenilor de cultura raman piscuri de neclintit in receptarea operei sale.

Rousseau vamesul i-a spus: “Eh bien, tu as transforme l’art antique en moderne”, atribuindu-i rlul meritat, de innoitor si totusi clasic al sculpturii secolului XX.

Lucian Blaga publica in 1926 poemul Pasarea sfanta in revista “Gandirea”, poezie inchinata Maiastrei, “inruchipata in aur de sculptorul Brancusi”.

Marcel Iancu publica in revista “Contemporanul” un portret si un interviu ale marelui sculptor.

Arp ii dedica poemul “La colonne sans fin”.Andre Salmon il considera “le Stephane Mallarme de la statuaire”.

Bineinteles, au existat si reactii ostile, pseudoacceptari ale lucrarilor acestui nemuritor artist.in special din partea lul Andre Breton si Jacques Prevert.

Articolul “Sculptorul” publicat in reivsta “Universul literar” ii aduce lui C.Petrescu, autorul articolului, concedierea.Iata deci modalitati diferite de receptare ale unei singure persoane, cu valente de titan.

Opera sa este o stavila a trecerii timpului, o imortalizare a imponderabilului, a volatilului si a zborului, a efemerului  si vesnicului.

“Ecorseul”, “Orgoliu”, “Portretul pictorului Darascu”, “Copilul” sau “Somnul” sunt doar cateva din lucrarile ce-l situeaza in varful marilor artisti ai tuturor timpurilor.

“Ecorseul”, statuie ronde-bosse la care a lucrat doi ani ! 1900-1902, a fost dovada unei “intelegeri desavarsite a stilului si a unei executii magistrale a datelor anatomice”, dupa  cum caracteriza si G.G.Ghitescu interpretarea aceasta fara greseala a statuii lui Hermes de la muzeul Capitoliu, Roma-sursa initiala de inspiratie.

Orgoliu este una din piesele de debut ale lui Brancusi in 1906, in cadrul Salonului de toamna parizian, salon prezidat de Rodin, avand in juriu pe Bourdelle.O lucrare de o sensibilitate desavarsita, prin intermediul careia se simt ecourile expresionismului in opera sculptorului roman.

O sculptura intr-un stil clar impresionist, in care este vadita influenta lui Rodin este si “Portretul pictorului Darascu”, ce va sfarsi prin a fi cumparata de Ministerul Cultelor si Instructiunii publice, pentru pinacoteca statului.

Motivul copilului apare frecvent intre 1906-1907 (perioada studiilor in Franta), opera I sine “Copilul” fiind piesa de debut la Salon D’automne in 1906.De-a lungul timpului, Brancusi a executat o vasta serie de capete de copil (intr-un rastimp de 15 ani) : in gips, bronz, marmura, piatra, ciment, otel.

“Somnul” este o alta tema sculpturala valorificate de acesta, cu valente pur simbolice.

Tudor Vianu descria lucrarea astfel:” o jumatate a figurii a intrat in umbra si grauntele pietrei ccereste frunte nobila.Celalalte trasaturi se pastreaza in frumusetea lor intacta si numai unda de durere care pare  a trece peste pleoapele inchise ne spune ca, in adancimea somnului sau, figura reprezentativa resimte cumplita lupta a formei cu materia.”

Alte lucrari poate uimitoare sau poate deja formale in creatia artistica a sculptorli secolului XX sunt cele cu profunda inspiratie folclorica: gherghefuri, rame, scaune coltare in stil eteroclit, ce aduc in frumusetea lor cu opere baroce.

Astfel se formeaza personalitatea si vasta opera a ceui ce avea sa expuna in mai toate colturile lumii, de la Venetia, Milano, Praga,Londra, Berlin, Amsterdam,Bruxxelles; la Ney York, Chicago, Sevilla, Bonn sau Atlanta.

Cum va ramane Brancusi in constiinta Romaniei? O sculptura mereu vie si fermecatoare, un izvor nesecat de intelepciune, simplitate, frumusete spirituala.Opera sa va dainui asemeni albastrului cerului, pana la sfarsitul sfarsitului acestei lumi.

LAURA MIHALCA