~Jianu Liviu Florian: Poeme

ROMANIA INFINITA

Asa trec Ei, ca aerul prin pesti –

Mircea, la Cozia, si Mihai, la Dealu’,

Stefan, la Putna – pun langa feresti

Oltenia, si Moldova, si Ardealu; –

Vin de cu zori armate romanesti –

La Marasesti, Oituz, si pana-n tinda –

Si de Craciun, la case batranesti

Coboara din paduri, si ne colinda –

Asa sunt Ei, cel Bun, si Cel Cumplit,

Cel Mare, cel Viteaz, si cel Batran,

Cu Dumnezeu, ar fi trait la schit –

Dar au fost Ei, in locul Lui, Stapan –

Tot lasa boii la batrani, in jug,

Si tot gonesc, calari, catre hotare,

Din doine, cronici, sabie, si plug,

Ne ard in suflet Romania Mare –

Si painea cea de fiecare zi, ce lasa

Luceferilor prunci, de prin copai,

E tara noastra, e un fel de casa

In care-i chemi pe nume, pe ai tai –

Mircea, la Cozia, si Mihai, la Dealu’

Stefan la Putna – mesteri ce-au zidit

Oltenia, si Moldova, si Ardealu’,

Treimea, Una – catre infinit!

_______________

SĂ ÎL LĂSĂM PE DUMNEZEU SĂ JUDECE

De fiecare dată când nu ştim

De suntem înşelaţi, de când, de ce –

De ce ne minte cel ce îl iubim –

„Să îl lăsăm pe Dumnezeu să judece!”

De fiecare dată când n-avem

Răspuns la tot ce este, şi nu e –

În loc de despărţire, şi blestem

„Să îl lăsăm pe Dumnezeu să judece!”

De fiecare dată când simţim

Că mintea ne înşeală, sau chiar e

Ce nu am merita să desluşim –

„Să îl lăsăm pe Dumnezeu să judece!”

De fiecare dată când, geloşi,

Sămânţa îndoielii spin ne e –

Să nu fim, din greşeală, păcătoşi –

„Să îl lăsăm pe Dumnezeu să judece!”

Şi-n tot ce facem, să purtăm în gând

Cuvântul care ne arată ce

Plăpând ne este sufletul plăpând –

„Să îl lăsăm pe Dumnezeu să judece!”

5 noiembrie 2008

_______________

RUGACIUNE

N-am cum sa-ti dau ce-am adunat, de pret –

Un pic de mila, un pitac de vina –

Astepti si-mi ceri odoare de lumina –

Eu am in maini doar cioburi de inghet –

La varsta mea, ai vrea sa-ti dau rubine,

Si aur, si argint sa-mi iei din buze –

Si ochii mei sa-ti fie calauze

Pe o carare stramta, catre bine –

Dar n-am decat chistoace de tigari

De adunat din poala de biserici,

Si niste mosi fara puteri, drept clerici,

Ce ti-ar plati, pe munca ta, rabdari –

Si-astepti pe zi ce trece, tot mai mult

De la un om avand tot mai putine –

Puteri, cuvinte, amintiri, suspine –

Eu doar ma rog la Domnul, cand te-ascult,

In fiecare zi, sa faci un bine…

Caci vremea-ti trece, tot asa cum vine…

17 noiembrie 2008

JIANU LIVIU FLORIAN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s