~Ion Stoica: „Capitulaţii – 550 de la primele tratate“

Capitulaţiile sunt convenţii încheiate de ţările române cu Poarta stipulând anumite privilegii recunoscute ţărilor române, în schimbul unor obligaţii variate şi progresive pe care domnii respectivi şi le asumau faţă de poartă. Asemenea tratate au fost consemnate în multe documente (niciunul în formă autentică), primul pare a fi cel încheiat la Adrianopole între sultanul Mehmed al II-lea şi domnul Ţării Româneşti în 1460.

Sultanul se angaja a apăra Ţara Românească contra oricărui duşman fără a cere alt lucru decât supremaţia  asupra suveranităţii asupra acestui principat, domnitorul urmând a plăti Porţii un tribut de 10 000 ducaţi.

Turcia nu se amesteca sub nicio formă în administraţia ţării. Ţara Românească se bucura de vechile libertăţi în ceea ce priveşte respectarea propriilor legi, domnitorii având drept de a declara război şi de a încheia pace.

Turcia se angaja să nu construiască nicio moschee pe teritoriul Ţării Româneşti.

Contestate de mulţi istorici (inclusiv români!), capitulaţiile nu au fost contestate de autorităţile politice ale Imperiului, au fost instituţionalizate printr-un tratat internaţional (Adrianopole 1829) şi după o minuţioasă analiză juridică făcută de juriştii coroanei britanice (1846) au intrat în circuitul politic european ca fiind acte autentice, istoriografia nereuşind însă să descopere nici un act oficial.

Asupra primelor capitulaţii dispuneau şi de informaţia mai tărzie a lui Filippo Buonaccorsi – Calimachus care susţine că, după ce românii au respins încercările otomanilor de a-i supune cu armele, ,,s-au învoit prin tratate nu ca învinşi, ci ca învingători”, în aşa fel încât ,,să-şi păstreze toate legile lor, impreună cu avuţiile şi până aproape şi libertatea”.

Asemenea tratate se încheiau între Ţările Române (între 1541 şi 1687 inclusiv Transilvania beneficia de aceleaşi ,,prevederi”) şi noua forţă din estul Europei care desfiinţase Imperiul Bizantin, ocupase Serbia, Bulgaria, Grecia, Albania şi se pregătea să ocupe Ungaria înaintând spre Viena.

ION STOICA