~Nicolae Nicoară Horia: Poeme

VUIEŞTE PRIN MINE-O PĂDURE…

24 Ianuarie 2009

Vuieşte în mine-o pădure de brazi,

Prin Munţii Apusului tulnică dorul-

Cine mai scrie de Patrie azi,

Cine mai strânge la piept tricolorul?

Cine cu ochii în lacrimi ’l-ascultă

Când bate-orologiul din Imnul solemn?

Vremea de-o vreme e tot mai ocultă,

Limba din clopot e tot mai de lemn…

Doamne, cât de mult rătăcitu-ne-am!

Versuri cu rimă nu se mai publică,

Iubire de ţară, Preciste, neam,

Horia, Iancu, fluier, Republică…

Cuvintele-acestea ne sunt perimate,

Uitaţi-vă, fraţilor, la alte popoare-

Mă doare sufletul, nu se mai poate,

Ele ard- lumânări pe altare!

Vuieşte prin mine o pădure de tei,

În zările lumii să tulnice Dorul-

Credinţa şi Limba strămoşilor mei

Nu vor pieri şi în veci Tricolorul!

_______________

CAUT STĂPÂN…

15 ian. 2009

„Horia pe-un munte falnic stă călare…”

EMINESCU

„Slugă mereu, caut stăpân,

Vând doniţi, ciubară, tulnice, heeei!”

O Viaţă şi încă aş vrea să rămân

Acolo în lacrima Moţilor mei.

Din palmele lor am băut în pruncie

Lumina amară până la fund,

Mâna mea fulgeră acuma când scrie

Poemul acesta în care m-ascund…

Cât aur şi-argint murmura în izvoare,

La Roşia, Zlatna, la Baia şi- Abrud,

Geamătul roţii lui Horia doare,

Fluierul Iancului când îl aud…

„Caut stăpân”, aşa le-a fost dată

Pecetea aceasta s-o poarte mereu,

Ei, cerşetorii din poartă în poartă,

Acolo pe Golgota neamului meu…

NICOLAE NICOARĂ-HORIA