~Dan Brudaşcu: „România secolului XX – ţara unde nu s-a întâmplat nimic?“

Secolul al XX-lea va rămâne, cu certitudine, în memoria umanităţii drept unul dintre cele mai complexe, tensionate, dar şi interesante momente din evoluţia umanităţii. Chiar începând cu anul 1900 istoricii au consemnat nu numai moartea celebrei regine Victoria sau asasinarea preşedintelui nord-american McKinley, ci şi începutul cursei înarmărilor în care s-au angajat marile puteri ale momentului, importanta şi rapida creştere industrială a Americii, primele zboruri ale fraţilor Wright şi Bleriot ( am îndrăzni să adăugăm şi pe cele ale lui Aurel Vlaicu), descoperirea razelor X şi a radioului, epocala descoperire a lui Marconi, teoria relativităţii a lui Albert Einstein, lucrările fundamentale ale lui Lloyd George, care au revoluţionat gândirea politică şi economică a continentului european şi nu numai, dar şi marile descoperiri ale lui Zigmund Freud.

Nu credem că se impune sublinierea tuturor momentelor ce au marcat acest secol, însă menţionarea câtorva momente şi evenimente va avea menirea să scoată în evidenţă complexitatea realizărilor dar şi a contradicţiilor ce l-au caracterizat. În primul şi al doilea deceniu al secolului XX, reamintim deschiderea canalului Panama, eveniment cu implicaţii majore nu numai în viaţa economică din regiune ci şi la nivel mondial. Apoi reţinem ajungerea de către Amundsen la Polul Sud, atentatul de la Sarajevo ce a dus la declanşarea primului război mondial, conceptul wilsonian cu privire la autodeterminarea popoarelor care, împreună cu tratatele şi acordurile încheiate după terminarea primului război mondial, va modifica substanţial arhitectura politică şi teritorial statală a Europei. Revoluţia rusă, problema irlandeză, mişcarea sufragetelor, iar apoi apariţia Ligii Naţiunilor şi a „politicii reparaţiilor¹” subliniază alte momente importante ale perioadei respective.

Anii 20 ai secolului trecut, la rândul lor, cuprind epoca jazzului, politica prohibiţionistă, anii de aur ai Hollywoodului, apariţia fascismului, descoperirea penicilinei şi insulinei (din păcate, descoperirea penicilinei nu este atribuită autorului său real, respectiv doctorul român Paulescu, ci unui cu totul alt specialist), adăugăm apoi războiul civil din Irlanda, inflaţia din Germania, zborurile transatlantice ale lui Lindberg, inventarea televiziunii, crahul de pe Wall Street, ca şi victoria mişcării revoluţionare conduse de Kemal Attatürk, ce nu numai că a pus capăt existenţei Imperiului Otoman, dar a constituit şi începutul transformării radicale, sub toate aspectele, a Turciei şi a poporului turc.

Deceniul următor, consemnează, pe lângă marea criză economică (din perioada 1929-1933) şi marşurile foamei, dar şi politica de New Deal, de inspiraţie roosweltiană şi unele din cele mai dramatice momente ce vor fi cauza numeroase tragedii de pe plan european, dar şi mondial: ascensiunea politică a lui Hitler şi nazismului, invadarea Ethiopiei de către fasciştii italieni, războiul civil din Spania, epurările, pe criterii politice, ale lui Stalin şi procesul de colectivizarea din Rusia, marşul cel lung al lui Mao, invadarea Poloniei etc.

Şi deceniul următor este martorul multor factori de cruzime şi a dramelor trăite de diverse popoare din toate colţurile lumii. Amintim aici, declanşarea celui de al doilea război mondial, cu marile lui drame şi uriaşe pierderi de vieţi omeneşti de pe toate fronturile, dar şi acordurile de la Yalta şi Teheran, sau atacurile nucleare de la Hiroşhima şi Nagasaki, Holocaustul, sau procesul criminalilor de război de la Nürenberg, urmat apoi de împărţirea, pe criterii exclusiv politico-ideologice şi doctrinare, a continentului european prin stabilirea „Cortinei de Fier”. Deceniul se încheie cu naşterea statului Israel, insubordonarea civilă a lui Mahatma Ghandi şi, implicit, independenţa Indiei.

Tulburările şi dramele de care a avut parte omenirea nu au încetat odată cu încheierea celui de al doilea război mondial, deoarece, ăn anii 50, asistăm la declanşarea „Războiului rece”, dar şi la sângerosul şi absurdul război inter-coreean , războiul Suezului, revolta ungară, revoluţia din Cuba şi ascensiunea politică a lui Fidel Castro Ruz, la războaiele din Indochina, dar şi la surprinzătoarea ascensiune politică a Evei Peron în Argentina. Tot în anii 50, are loc cucerirea Everestului, dar şi începutul unei ample mişcări religioase neoprotestante condusă de pastorul nord american Billy Graham.

O evoluţie complexă dar şi contradictorie în acelaşi timp, va cunoaşte omenirea în anii 60, perioadă care consemnează cursa spaţială, câştigarea independenţei Algeriei, tentativa din Golful Porcilor, ridicarea Zidului Berlinului, criza rachetelor din Cuba, mişcarea condusă de Martin Luther King, asasinarea preşedintelui Kennedy, luptele din Congo, revoluţia culturală a lui Mao, „Războiul de 6 zile”, invadarea Cehoslovaciei de către unele din statele membre ale Pactului de la Varşovia, luptele cu victime de milioane de vieţi omeneşti din Biafra şi declanşarea războiului din Vietnam.

Începuturile terorismului internaţional sunt considerate de unii istorici ca având loc în anii 70 ai secolului trecut şi sunt evocate, în acest sens, incidentele criminale de la Mogadiscio, Entebe, München, Dawson Field. Tot în această perioadă au avut loc o serie de acţiuni militare în Irlanda, împotriva mişcării IRA, luptele fratricide din Bangladesh, războiul de Yom-Kippur, faptele criminale ale dictatorului Idi Amin Dada, cazul Watergate, drama Cambogiei, luptele din Africa de Sud şi Sowetto instabilitatea politică din Nicaragua şi Angola, Revoluţia islamică din Iran, începutul războiului din Afganistan, inclusiv prin invadarea acestei ţări de către trupele sovietice. O perioadă de relativă stabilitate economică şi politică este consemnată pe timpul administraţiei lui Ronald Raegan şi în timpul mandatului primului-ministru Margaret Thatcher. Nu putem uita că în aceeaşi perioadă şi-au făcut apariţia Gorbaciov şi Perestroika, ce va duce la dispariţia regimurilor comuniste în majoritatea ţărilor lumii. Aceeaşi perioadă este cunoscută şi pentru atrocităţile produse de trupele sovietice în Afganistan şi de Războiul din Insulele Falkland, şi războiul dintre Iran şi Irak. Perioada rămâne cunoscută şi pentru apariţia şi activitatea mişcării “Solodaritatea” din Polonia, războiului Golfului, luarea de ostatici americani de către iranieni, războaielor din Liban, a foametei din Ethiopia, incidentului nuclear de la Cernobâl, descoperirii SIDA, dar şi cazurilor intrate în istorie sub denumirea de Iran Gate, Panama, Piaţa Tienanmen, dar şi a schimbărilor declanşate în Europa de Est ca urmare a prăbuşirii sistemului communist.

Deşi aduce numeroase schimbări importante prin eliberarea lui Nelson Mandela, reunificarea Germaniei, dispariţia URSS sau predarea de către britanici a Hong-Kongului către China comunistă sau Tratatul de la Maastricht, ultimul deceniu al secolului trecut nu este lipsit de stări conflictuale, suferinţe şi drame, dacă ne gândim la Războilu din Golf, la foametea şi războiul civil din Somalia, războiul civil din Yugoslavia, sau la declanşarea conflictului din regiunea yugoslavă Kosovo.

Toate aceste momente evocate mai sus sunt prezentate într-o interesantă  lucrare intitulată “Pictorial history of the 20-th century” apărută, în mai multe ediţii successive, începând cu anul 1985, la editura “Hamlyn” din SUA. Lucrarea este coordonată de Neil Wenborn şi beneficiează de contributiile lui Helen Dore, Jake Douglas, Ian Jackman, Tony Kingsford, Aln McIntosh, Brian Murphy, Sonia Porter, Pat Pierce. Lucrarea se adresează deopotrivă specialiştilor şi publicului larg, dorindu-se a fi o panoramă completă a vieţii planetei pe parcursul secolului recent încheiat.

Din păcate, deşi autorii ei doresc să surprindă şi să consemneze absolute toate evenimentele definitorii ale perioadei supuse analizei, sunt foarte multe “pete albe” care pun serios sub semnul întrebării profesionalisnul, dar şi obiectivitatea demersului ştiinţific a colectivului de autori. Avem în vedere, în principal, date şi fapte din istoria poporului român ce au rămas complet în afara atenţiei autorilor sau beneficiează de o prezentare incompletă, inexactă sau vădit defavorabilă. În acest sens, amintim absenţa oricărei referiri la răscoala din 1907, eveniment important pentru societatea românească, credem noi, mult mai importantă decât faptul că: 471 de mineri au fost ucişi în Japonia, sau 4 civili au fost împuşcaţi de trupe în timpul confruntărilor de la Belfast (ambele fapte regretabile, dar de importante relativă, chiar şi când le raportăm la historia ţărilor respective). După cum se ştie, în acest caz (adică al Răscoalei din anul 1907, au fost ucişi de trupele guvernamentale 11.000 de ţărani români, datorită dorinţei lor de a beneficia de condiţii umane de trai.

La fel, foarte puţine informaţii regăsim în această lucrare cu privire la drama trăită de români, îndeosebi de ardeleni şi bucovineni, în perioada regimului dualist austro-ungar, sau de basarabeni, în timpul ocupaţiei ţariste, perioadă în care mii de români patrioţi şi intelectuali au fost aruncaţi în temniţe, au plătit amenzi uriaşe şi au fost complet excluşi din viaţa culturală, politică sau ştiinţifică, fapt care i-a determinat să se ridice la luptă împotriva forţelor de ocupaţie.

Aşa cum spuneam, cartea oferă extraordinar de multe informaţii, interesante şi utile despre diverse zone ale lumii, fiind prezente în paginile ei zeci de mii de nume de personalităţi din domeniul politic, militar, artistic, literar, etc. Sunt subliniate contribuţiile aduse de acestea la dezvoltarea culturii naţionale şi universale dar şi la marile procese social-politice din ţara lor, ori la o scară mai mare.

Din păcate, am constatat că sunt foarte puţine referirile, obiective şi imparţiale, la România, români şi faptele acestora. În acest sens, trebuie să subliniem absenţa oricăror referinţe la nume ca Nicolae Titulescu, Nicolae Iorga, Constantin Brâncuşi, Nicolae Paulescu, George Enescu, Ion Antonescu, dar şi alţii, deşi, la vremea lor, avuseseră contribuţii recunoscute pe plan naţional şi internaţional. Sunt excessive, în opinia noastră, referirile la Nicolae Ceauşescu, dar foarte puţine cele privind perioada interbelică², implicarea României în al doilea război mondial sau dramele nesfârşite trăite după instalarea, la 6 martie 1945, a primului govern de inspiraţie comunistă din istoria ţării.

Apreciem zelul extraordinar dovedit de autorii acestei lucrări de a aduna foarte multe detalii, inclusiv despre evoluţia social-politică mondială după 1990, dar, din nou, suntem şocaţi de neconsemnarea celor petrecute în ţara noastră, a deciziilor şi luptelor politice ce au făcut posibile recâştigarea demnităţi, cu preţul a multor sacrificii ale popurului roman.

Am încercat, în modul cel mai obiectiv posibil, să găsim o justificare a acestor absenţe pentru că nu dorim să credem că autorii acestei lucrări³ consideră România, drept locul unde nu se întâmplă nimic, singurul motiv pe care îl putem admit ar fi absenţa unor lucrări istorice, în limbi de circulaţie internaţională, referitoare la istoria, cultura şi civilizaţia românilor din secolul XX, absenţă datorită atât indiferenţei cât şi comodităţii instituţiilor competente şi responsabile, inclusiv a Academiei Române.

Dacă  pentru noi este indiferent felul în care evoluţia noastră istorică  este regăsită şi percepută de străini, atunci nu avem nici un motiv sau justificare să ne lamentăm că, în mod frecvent, suntem complet absenţi din marile lucrări de sinteză în prestigioase edituri occidentale.

DAN BRUDAŞCU