~Daniel Mureşan: Poeme

MIHAI VITEAZUL

Se opune gândului că vom fi înghiţiţi

de marile imperii,

câte o dată ţinea, alteori nu,

la poveţe,

ştia că sfaturile rar se potrivesc,

şi-i strică hotărârea,

mare-i era pofta să-i alunge

pe domnitorii slugi

turcilor în Moldova, victorii nebănuite,

dar cum că în jur se află

puţină prietenie,

multe aşteptări şi tot pe atâta ură,

cum ridică pasul unde pune

stăpânire

îşi dau mâna învinşii,

pot reîncepe luptele,

o bătălie nu-i ca şi cealaltă,

ştie că de nu vede în faţă o trădare

ea vine din spate.

Cât de mult se opune hrăpăreţei pofte

de întindere a împărăţiei în Transilvania

şi-n celelalte Ţări Române,

curajul a stat întotdeauna

în firea-i semeaţă

de pierdea, relua lupta,

omora frica,

Dumnezeu ştie că Principatele

nu-s ţări străine,

s-au bucurat de vrerea lui

în momente diferite

românii şi casele înalte

până la împărat,

la ce-i bună înţelepciunea scăldată

în amorţeala multora

ce suflă pe pământ,

da, i-a dat Dumnezeu îndrăzneala

greu de măsurat,

neînfricată-i era socotinţa

după cum ziua-i

dimineaţa la amiază ori seara,

A început cu stăpânirea pământurilor

din

douăzeci de sate;

pe ce sărac alegea Poarta domn?

îşi apropie marii boieri

în timp ce ţăranii

rămân legaţi de locul ultimei suflări;

vor întoarce spatele,

slăbi armata;

viteazul voievod şi iobagii

duc în mormânt

                            neaşteptarea,

timpul era cusut cu silnicii,

învoieli

ce-i străfulgerau inima,

revolta şi-o arată când poate

dezlega ruşinea,

nu are de ales, se înclină

în faţa trădării,

amână ziua pentru suflet,

se împacă din nevoie cu duşmanii,

promite şi nu-şi ţine făgăduiala faţă de Poartă ,

pildele vremii sunt văi de sânge .

Strălucitul comandant ,

Inventivitae de strategii şi alianţe,

mai şi pierde ,

ultimii aliaţi îşi trimit mercenarii ,

mişeii îl omoară în Câmpia Turzii ,

cinstea îşi dă mâna cu măririle aduse

de moarte ,

Cel a cărui statuie e dorită în orice loc

unde trăiesc români ,

ne dă marea mândrie ,

Unirea din  1600

________________

CUZA ÎNTÂIUL DOMN

Veniţi cu mine oameni buni şi tari,

sărmanilor li-s dorinţele rar ascultate,

mulţimea-i în suferinţe ce nu se ştiu mici

pot eu cere să se dea poporului destul,

vor fi mulţi de o părere?

nu se arată în faţă acum la început,

se vor împotrivi la vrerea cea mare .

Căutând vom afla un drum pentru toţi !

ştia  domnitorul că pentru cei mulţi

binele înseamnă

un pogon , un suflet de om ,

ogoarele aşteptate sunt stropul de bine,

neîncrezătoare conacele în domn îi spun că a greşit

din tinereţe şi vrea să-şi spele păcatele

acum cu averile lor,

-noi nu vrem nicio schimbare a pământului,

de nu le place în opincă, să umble desculţi.

carte puţină să ştie,

mai treacă, să nu zică iată boierii decăzuţi,

opinca nu mai trebuie întinată,

schimbările aduc câte puţin,

dar mai aduc, marea nedreptate poate fi lovită,

da aşa aş vrea eu, tot eu îmi zic,

Alexandre , nu fi credul !

 

Cei de jos, toată stânga îl văd prea poticnit,

prea temător şi avere şi el adună,

dreapta îl socoteşte în vorbă şi faptă prea sus .

Ne dăm mâna , îl detronăm că nobili ca el mai avem ,

Aducem dinastie străină .  
 ________________

MANIU AL ROMÂNIEI

   Dosarul cu minciuni stă ruşinat,

    am refuzat o înţelegere de fidelitate

    cu apusul Imperiu,

    iată-mă azi spinul cel mare –

   atunci, trimis pe frontul italian ,

   pusele la inimă nu s-au stins,

    am pornit bătălia după trei ani,

    bătălia pentru Ardeal,

    la Viena începuse revoluţia proletară,

    e nevoie de un răspuns înflăcărat,

    domnule Ministru de Război,

    e greu momentul,

   şi vrem să oprim rebeliunea,

    noi, românii, ajunşi aici peste cinzeci de mii,

te-ai gândit că suntem imperiali,

că te pot aresta,

că nu-ţi voi acorda permisiunea? –

da, vă ştiu bine puterile,

pe cât îmi cântăresc cutezanţa ce nu intră-n cutume

sunt uluit,

te vor asculta generalii români pe dumneata,

un mic locotenent, ce îndrăzneală!

toţi se vor supune

Senatului Militar Român,

puterea noastră armată va răspunde

neclintit chemării,

fiindcă sufletul nostru chinuit ne cere

puterea armată,

refuzul dumneavoastră ar fi pentru ambele părţi

un moment trist.

   În mai puţin de o jumătate de ceas,

    Maniu se găseşte

    în faţa miilor de militari:

    Veniţi cu mine,

    generali, ofiţeri, ostaşi, punem ordine afară,

    mulţi austrieci sunt hipnotizaţi

    de făgăduielile bolşevice;

    regimentele să intre-n atac,

    mai vorbim şi mâine

   când dorinţa ne va fi ajuns la capăt…

    E bine,

   de acum să-şi folosească cum ştiu legea marţială,

    Praga ne trimite,

    un bine aţi venit!

    legiunea din apropiere a ajuns să aducă

    liniştea şi acolo,

    că-i molipsitoare răzmeriţa bolşevică;

    bezmetica prigoană şi acolo

    trebuie să fie asfinţit.

   

   Vine vorba că pertractez până-şi pierd

    toţi cumpătul,

    că nu-mi descoperă vrerea;

    suntem în timp de pace,

    iar adevărul şi dreptatea au multe feţe,

   Îi ascult pe toţi până spun ce cred şi eu –

    n-o spun azi – mâine, poate poimâine, ..

    Domnule Antonescu, n-am angajat eu alianţa;

    declaraţi-o nulă,

    era o rătăcire nedemnă şi pentru un copil,

    nu pot să preiau guvernarea ,

    aţi închinat soarta naţiunii unui criminal,

    armata română nu avea ce căuta

    dincolo de fruntariile ţării.

   La proces mi se aduce afrontul

    că nu eram hotărât

    în unirea cu Ţara, cum să şovăi,

    vorbe fără noimă

    când aveam alături suflarea românească,

    ne unim necondiţionat, am semnat o înţelegere,

    unirea nu era oricum.

    Am trimis de la Sibiu rugăminţi disperate:

    cei ce ştiţi carte veniţi degrabă,

    ne este pus un jumătate

    de an timpul pentru

    administraţie românească,

    în această vreme vom face învăţământul

    în graiul străbun,

    armata ţării în glasul ce-l auzim,

    alt fel nu răspund de noi puterile garante,

    ne mai socotesc şi înapoiaţi,

    nevrednici de-a pururi

    de a ne conduce, veniţi, veniţi,

   avem nevoie

    de energia şi de luciditatea voastră!

    Ne acoperiţi eroii cu vexaţii ,

    doi ani n-am închis ambele pleoape,

    n-au lipsit nici armele de foc

    să fie România a noastră

    şi noi ai României.

    Aici, în închisoare,

    mi-au cerut să fiu fugar; îmi vor deschide uşa,

    ca să mă declare şobolan

    împuşcat de la spate.

   O altă înşelăciune, să fiu Prim Ministru

    la comunişti,

    aş fi putut schimba istoria…

   momeala nu mi se potrivea,

    le-am pus două condiţii:

    da , organizăm alegeri libere

    şi scoatem trupele ruseşti din ţară,

   altminteri să ne vedem de drum.

   Ascultă, Groza, numai cine mă crede un trădător

    al credinţei poate socoti propunerea normală,

    o vei îmbrăţişa dumneata…

    Daţi-vă, români, mâna cu sinceritate,

    vom împărţi

    înfrângerea şi gloria

   , la proces nimeni nu mi-a întins mâna 
 DANIEL MUREŞAN