~Adrian Botez: „Nu vrem să uităm de Insula Şerpilor!!!“

Noi avem mare respect, pentru istoricii autentici şi oneşti. Dar, uneori, onestitatea acestora pare a nu fi suficientă, ci are nevoie de o fină şi cât mai sensibilă intuiţie, când este vorba de a înţelege sensul adânc al documentelor foarte vechi – adică, din acele vremuri în care şi vorba oamenilor era folosită pentru un nivel al minţii care, între timp, “a intrat în adormire” (!) – ESTE VORBA DE NIVELUL SIMBOLIC – dar şi geografia era alta, pământul se aşezase, atunci, altfel, în alte raporturi cu omul… – deoarece şi omul percepea pământul planetei pe care trăia, în cu totul alt fel, în niciun caz în modul cantitativ!!! – şi anume, în modul calitativ, al “geografiei sacrale”: fiecare colţ de lume era păzit şi “administrat”, întru viaţa spirituală, de un spirit, de un zeu…Chiar şi trupul uman are, astăzi, cu totul altă conformaţie sensibilă, decât corpul omului vechi: aşa-zişii “nervi nadi”, de care vorbesc indienii brahmano-buddhişti (dar, cu alt limbaj… şi isihaştii de la Muntele Athos!!!), au amorţit, au fost uitaţi – şi consecinţa este pierderea , de către om, a majorităţii stăpânirii asupra propriei sale fiinţe, în conjuncţie şi rezonanţă orfică/armonică, altădată, cu cosmosul…Omului nu i-a rămas decât o extrem de vagă şi schematică imagine, asupra “autorităţii sale asupra sinelui”…(a se consulta, în acest sens, cartea lui Annick de Souzenelle, Simbolistica Corpului Uman, Amarcord, Timişoara, 1996[1]).

Astăzi, între om şi pământ s-a declarat un divorţ violent…”Cosmosul uman” (?! – …de fapt, anti-uman…!!!) a devenit cel al asfaltului şi al plasticului, ambele cu origini subteran sau mediu-teran, demoniac…Iar ceea ce reprezintă COSMOSUL VIU, deci AUTENTIC – este supus unui inimaginabil asasinat (transformat, prin uitarea, de către om, a unităţii originare a regnurilor, în SINUCIDERE!!!), cu o cruzime oarbă, absurdă şi inconştientă, de către omul degenerat spiritual şi grav însingurat, cu sufletul potopit întunericul iresponsabilităţii şi inconştienţei, de Ahriman/Satan…

De ce am făcut această introducere oarecum “filosofică” (a se vedea că oamenii vechi nu despărţeau ştiinţele, ci le “CUNUNAU”/UNIFICAU SACRAL!!!) ?! Pentru că vedem clar că onestitatea fără intuiţie, a unor istorici (demni de toată stima, de altfel!), poate duce (şi chiar duce!), la afirmaţii obstinate întru sterilitate semantic-sacrală, iar nu vizionare, şi, în niciun caz, adevărate şi utile.

Iată cum, prin amabilitatea dlui Octavian Blaga, directorul revistei Zile în cumpănă, de la Oradea (căruia îi mulţumim şi pe această cale!), am putut să luăm la cunoştinţă de “buclucul” în care pot să ne vâre aceşti istorici – în fond, bine intenţionaţi, dar care nu acceptă să vadă dincolo de vârful nasului. Nici vorbă de meditaţia asupra “interesului naţional” – nici profan măcar, d-apoi sacral! D-nii prof. Virgil Alexandru-Dragalina şi Caşin Popescu, oameni de o erudiţie excepţională şi incontestabilă – prin lipsa cvasi-totală de intuiţie, folosesc izvoarele istorice într-un mod destul de…”din topor” (nu mai insistăm şi asupra teribilei cecităţi practice şi politice a domniilor lor…).

În viziunea domniilor lor, Insula Şerpilor este un “ce” desăvârşit neinteresant, deci nu merită să ne mai amintim de ea…!!! Dar să ne amintim mereu, clipă de clipă şi zi de zi – măcar şi pentru că este vorba de pământ românesc!!! Dar să nu uităm de Insula Şerpilor, fie şi din pricina radarelor ucrainiene care o împânzesc, şi din pricina cărora nu se poate ridica de pe pământul românesc nu un avion, dar nicio cioară, fără să ne ştie “duşmanul”…!!!

Iată rezumatul (oferit mie, prin înalta bunăvoinţă a dlui Octavian Blaga) acestei teorii, destul de dezamăgitoare, sub aspectul înţelegerii lumii, vechi şi noi:

“ (…) (Pentru toate ştirile antice menţionate aici, a se vedea Izvoare privind Istoria României, vol. I.) Avem ştiri provenind de la Herodot, Scylax din Carianda, Antigonos, Euripide, Pliniu cel Bătrân, Arian, Pausanias, Filostrat, Ptolemeu ş.a. În descrierea şi poziţionarea Insulei, ele sunt, în general, coerente. Astfel:

a1. Insula Leuce se găseşte la gurile Istrului, într-un golf, la coordonatele ptolemaice 57o şi 47o, la o distanţă de 50.000 de paşi de Peuce, 120.000 de paşi de Tyras, 140.000 de paşi de Boristene, având o circumferinţă de 10.000 de paşi;

b1. Pe Insulă se află un sanctuar al lui Ahile, statui, un idol de lemn cu lucrătură străveche, cupe, inele, pietre nestemate (ofrande în templu), inscripţii, în metri, în greacă şi latină, cu laude pentru Ahile, dar şi unele închinate lui Patroclu;

c1. Insula nu era locuită decât de slujitorii templului, ne spun ştirile; dar, cum în Leuce existau “ape salutare” şi un oracol, putem presupune că era des vizitată; în plus, fiind singura insulă cunoscută din Pont, trebuie să fi fost popas pentru corăbieri;

d1. Pe Insulă vieţuiesc capre şi mulţime de animale sălbatice; şi păsări nenumărate, ca pescăruşi, lişiţe, ciori marine; cât despre vegetaţie, Leuce era acoperită cu o pădure deasă, printre arborii cei mai întâlniţi fiind plopii albi şi ulmii.

Istoriografia modernă a identificat Insula Leuce cu Insula Şerpilor. Să comparăm izvoarele antice cu datele istoriografiei moderne, bazându-ne şi pe cercetările unor geografi ca Grigore Antipa, George Vâlsan, A.C. Banu, L. Rudescu ş.a., relative la Delta Dunării şi Insula Şerpilor.

a2. Insula Şerpilor se găseşte în largul Mării Negre, nu într-un golf; nu cade pe coordonatele indicate de Ptolomeu; distanţele faţă de reperele lui Pliniu sunt altele; suprafaţa Insulei este cu mult mai mică faţă de ce ştim din izvoarele antice;

b2. Koehler susţinea, la începutul secolului trecut, că a descoperit sanctuarul lui Ahile în Insula Şerpilor, iar D.M. Pippidi afirmă că tot aici s-au scos la lumină, în secolul trecut, câteva inscripţii. Nici urmă de sanctuar azi pe Insula Şerpilor, iar cele ce s-ar fi fost găsit aici (o statuie, inscripţii, ofrande) şi-au pierdut urma până azi; nici o piatră n-a fost să fie reţinută de vreun muzeu oarecare. În aceste condiţii, coroborând secvenţele a1/a2, c1/c2, d1/d2, cade o îndoială vecină cu neîncrederea asupra veridicităţii spuselor lui Koehler, care au cauzat o întreagă harababură în istoriografia modernă referitoare la subiect.

(Căpitan de vas, trimis al Ţarului Alexandru al II-lea, Koehler a fost primul care a susţinut identificarea Insulei Leuce în Insula Şerpilor, în articolul Mémoire sur les Îles et la course consacrées a Achille, în “Mémoire de l’Accademie de St. Pétersbourg”, din anul 1825. Nimic din ce pretinde că ar fi găsit la faţa locului – şi ar fi transportat, nu se ştie unde, ba el însuşi, ba căpitanul unui vas italian – nu poate fi verificat. Şi totuşi, în Dicţionarul de istorie veche a României (sub coordonarea lui D.M. Pippidi), ca de altfel în covârşitoarea parte a istoriografiei tangenţială problemei, i se dă credit fără discuţii.)

c2. Insula Şerpilor nu este locuibilă, abordarea ei de către corăbieri făcându-se foarte anevoie; nu există urme de “ape salutare” pe această Insulă, cum sunt azi în Deltă;

d2. Pe Insula Şerpilor nu sunt condiţii de vieţuire pentru animale, nu găsim nici căcăreze de capre; nici păsările nu-şi au cuib aici; nici urmă de vreo pădure.

Insula Şerpilor este, urmând descrierea geografilor şi naturaliştilor menţionaţi, o îngrămădire de stânci colţuroase, de culoarea brună ori roşiatică, lipsită de vegetaţie şi unde păsările nu se opresc decât obosite sau bolnave.

Din contră, Insula Leuce era un paradis de verdeaţă şi păsări, nestâncoasă. Insula se putea numi “albă” (leuke) după mulţimea copacilor cu scoarţă albă, ori după păsările albe care o populau. Insula se mai numea în vechime “a fericiţilor” (makaron). Insula Şerpilor este, însă, cel mai nefericit loc… nu numai pentru cei fericiţi! Leuce se mai numea “a Alergărilor lui Ahile”, pentru că era, ca să punem situaţia în termeni moderni, bază de antrenament al fiului lui Thetis. Insula Şerpilor, datorită reliefului pe care îl comportă şi a micimii sale, nu ar fi putut oferi condiţii… de alergare “Celui iute de picior”.

Se desprinde concluzia că identitatea “Leuce” – Insula Şerpilor este falsă. Coroborând informaţiile antice cu rezultatele studiilor geo-naturale din acest secol, doi cercetători Români au propus, cu argumente categorice, situarea Insulei Leuce în Delta Dunării de azi. Ei se numesc Virgil-Alexandru Dragalina şi Caşin Popescu. Mai precis, Insula Leuce ar coincide cu ceea ce se numeşte acum Grindul Letea, care, după Gr. Antipa, se găseşte într-un vechi golf al mării, după cum o probează nisipurile cu scoici de origine marină. Dintre Insulele Deltei, doar Letea poate să nu provină dintr-un cordon litoral, cum se întâmplă în cazul Insulei Dranovului şi Insulei Sf. Gheorghe.

Înainte de formarea Deltei, Letea a fost o insulă. Argumentele hotărîtoare expuse de V.-A. Dragalina şi Caşin Popescu ne determină să credem că era chiar insula Leuce. Deşi aceştia şi-au făcut cunoscute descoperirile în urmă cu multă vreme, Delta Dunării n-a fost “atacată” de nici un arheolog.

Notă: Caşin Popescu este autorul unor invenţii şi inovaţii în ştiinţe (printre altele, a pus bazele teoretice ale hidrosonicităţii), dar şi al unor studii de istorie străveche Românească, în care se discută probleme ca PODURILE PESTE ISTRU construite în primul mileniu dinainte de Hristos, LEGENDA ARGONAUŢILOR sau CINE SUNT ETRUSCII. A editat, în emigraţie, în Germania, publicaţia culturală ZODII ÎN CUMPĂNĂ” (cf. art. Unde se află mormântul lui Ahile Peleianul? – în jurnalul electronic Greieri şi păpădii – gânduri de la marginea lumii – octavianblaga.wordpress.com/2007).

***

…Am avea de făcut vreo două comentarii, de ordin hermeneutic, întâi, la studiul d-lui prof. Caşin Popescu:

1-din ceea ce spun extrem de eruditul, dar şi uimitor de profund-intuitivul Vasile Lovinescu, în Dacia Hiperboreană (V.Lovinescu fiind iniţiat creştin şi alawit – …deci, foarte probabil, având informaţii secrete şi foarte solide!…), respectiv Adrian Bucurescu (în Dacia secretă), se pare că nu se numea „Insula Şerpilor”, ci: INSULA ŞARPELUI. Adică, a Şarpelui Sabazios!!! Sabazios-ul tracilor poate fi uşor identificat, prin atributele sale divine duble (de zeu chtonian si solar), cu Zalmoxis (care este, cum îl reprezintă/exprimă şi imaginile de pe monumentele funerare din Dobrogea –  cu „gemenii cavaleri/călăreţi traci” – „zeu dublu”, aşa cum Adrian Bucurescu, în Dacia secretă, îl numeşte  folosind pluralul: „Zeii / Copiii/Gemenii Pribegi” – Apollo şi Artemis – Zei ai Luminii Duble/Hierogamice: solare şi lunare); Templul lui Apollon este/poate fi (conform lui V. Lovinescu/A.Bucurescu), deci, Templul lui Zalmoxis-Sabazios; Templu în care, pe vremuri, Soarele şi Luna săvârşiseră HIEROGAMIA! Acum, în zilele noastre (după cum sugeram în studiul nostru anterior,  despre Insula Şerpilor: Nu e nicio victorie! Insula Şerpilor – forţa de echilibru mistic a României – punând în discuţie cacealmaua de pe 3 februarie 2009, de la Haga… – în urma verdictului de la Haga descoperindu-se că analfabeţii şi tâlharii noştri conducători nu văzuseră absolut nimic din valoarea spirituală şi patriotică a Insulei Şerpilor, ci doar un simplu obiect de jaf, pe care-l amanetaseră încă din 1992!!!), ucrainienii anului 1990 (care ştiu mai multe despre noi/mitologia noastră sacrală, DECÂT NOI ÎNŞINE!!! …ştiind, probabil, şi despre seismul desparţitor de continent a Insulei Şarpelui…!!!), , au „plantat” nava cu FIER (Rostok), între Soarele de pe Insula Lui Sabazios, şi Selene-Sulina…LUNA!; şi astfel, SCHIZOFRENIA NEAMULUI ROMÂNESC NU NUMAI CĂ VA CONTINUA, DAR SE VA ŞI AMPLIFICA!!! – până când se va înţelege axioma că un neam nu poate trăi fără să-şi pună, în faţa/fruntea istoriei – MITUL/SACRALITATEA/DUHUL!!! (precum cerbul din Povestea lui Harap-Alb, cel care o purta în frunte pe „regina stelelor mărunte”-schizofrenizate/fărâmiţate, aflate în plină disoluţie spirituală, în raport cu Centrul Sacral: LUNA RESINTETIZATOARE DE DUH!!!);

2-dl Casin Popescu stie, credem noi, suficient de bine că, dacă vor mai trece vreo 10 ani „dintr-ăştia” (adică, având la Ministerul Culturii tot felul de masoni anti-naţiune, anti-patrioţi, anti-români, care vor să distrugă, sistematic, dovezile precum că Tracii sunt Poporul Întemeietor  de Lume, Ramanţii Legăturilor/Punţilor Sacre, întemeietori de Scris/Limbă, Poporul Har-Dealului, unde s-a oprit Arca lui Noe  etc. – în favoarea celţilor!!!), nici din Sarmizegetusa nu va mai rămâne nici măcar praful! Chiar documentare TV oficiale („date” pe post pe la 12 noaptea…), dau mărturie că pietrele de la Cetatea lui Decebal sunt smulse, zilnic, DE ROMÂNI […cică… – de fapt, dacă nu cu îndemnul, măcar sub ochiul, suspect de îngăduitor, al autorităţilor locale – poliţie, jandarmerie…], pentru a alcătui „temelia” unor moteluri „locale”…înfiinţate spre desfiinţarea noastră spirituală, dar şi ca Neam Istoric Definit!!!…Deci, de ce ne-am mira că ruşii, cât şi “moştenitorii” lor frauduloşi, ucrainienii (care, şi unii, şi alţii, prin politicienii lor, nu mor de mare drag faţă de noi şi istoria noastră…) vor fi distrus urmele Templului lui Apollon…?! Este o competiţie spirituală feroce, pe plan mondial, acum, în aceste vremuri escatologice…Dracul   vrea să obţină, prin oameni, SUPREME MINCIUNI/SUPREMA MINCIUNĂ…!!!

3-Dacă va fi fost/existat Templul lui Apollon (şi avem serioase bănuieli, BA CHIAR CERTITUDINI, că acest templu a existat!), el va fi fost amplasat LA RĂSĂRITUL COMPLEXULUI SACRAL TRACIC! Spre SOARE RĂSARE, spre originea apollinică, adică…!!!

Da, e foarte posibil să fie Delta Dunării – „Paradisul” de care vorbesc „bătrânele cronici”… – dar, între Delta Dunării şi Insula Şerpilor/Şarpelui este foarte posibil să fi existat LEGATURĂ DE ŢĂRM!!! Geografii pe care am putut să-i consult nu exclud un seism (schizofrenia spirituală, trecută/exprimată în cea fizică!) , în urma căruia Delta să fi fost separată de Insula Şarpelui…

…În fine, noi, subsemnatul, nu suntem specializat în istorie, ci în filologie si mitologie. Dar, în cazul Insulei Şarpelui, TOCMAI MITOLOGIA TREBUIE SĂ-ŞI SPUNĂ CUVÂNTUL!!! – iar nu nişte aproximări bolmojitoare, cântărind antichitatea cea suculentă de rosturi sacrale, cu măsurile lumii noastre “moderne”, complet desacralizate…Şi, evident, nu credem că ar fi nevoie să dăm semnale că, de “boieri” savanţi ce suntem, renunţăm la…Templul lui Apollon…!!! Cel puţin politicienii ucrainieni nu dau semnale, în impertinenţa lor agresivă, că ar avea nevoie ŞI de acest surplus de iresponsabilitate, faţă de moştenirile noastre sacre şi întemeietoare…!!!

***

…A doua parte a intervenţiei noastre este pur intuitivă, deci fără sprijin erudit direct şi evident (dar, fireşte, suportul esoteric este, în textul nostru, unul implicit!!!) . Opinăm noi, însă, că tocmai de acest mod de abordare a dus lipsă România, în ultimele decenii, ba chiar veacuri…Până şi uriaşul N. Densuşianu a fost luat în râs, batjocorit ca “nebun” (pentru Dacia preistorică”…), iar prietenul său, genial, Eminescu, a fost martirizat, pentru intuiţiile şi afirmaţiile sale uluitor de exacte şi de clarvăzătoare…

PERICULOS (pentru duşmanii României…) DE CLARVĂZĂTOARE!!!

…Acest aspect al problemei, poate deveni, credem noi, bază doar intuitivă, pentru o viitoare dezvoltare ideatică (cu suport ştiinţific… – DAR CARE SĂ ŢINĂ SEAMA DE SPIRITUALITATEA MITOLOGICĂ!)… – la care eminentul prof. CAŞIN POPESCU nu credem a se fi gândit defel…

Privind aşa-zisa „hartă” a Insulei Şarpelui, ne-a frapat forma de secure, cu tăişul perfect rotunjit…Ne-a adus aminte de reflecţiile lui René Guenon, cu privire la semnul svasticii: spune el, în lucrarea Simboluri ale Ştiinţei Sacre (Humanitas, 2000, reeditată în 2008), că marginile „de fulger” ale svasticii/crucii gamate nu sunt altceva decât semnul tangenţei vârfurilor crucii la CERCUL DIVIN…că, adică, Crucea este înscrisă în Cercul Divin!!! Iată ce gând ne-a dat prin minte, reflectând şi la textura solului Insulei Şarpelui – textură total diferită (roşie!) de aceea a pământului din Delta Dunării (negru, ca şi numele Mării Cronium/Mare Saturniană!): INSULA ŞARPELUI NU ESTE INSULĂ – CI ESTE ÎNSUŞI TEMPLUL LUI APOLLON!!!

…Seismul de care vorbeam ( şi înţelegeam prin asta,, în primul rând, un seism spiritual!) a coborât pe fundul Mării Negre cel puţin ¾ din perimetrul „ de piatră” al Templului Apollinic – dar ceea ce se mai vede, este tocmai temelia VIZIBILĂ a Templului…!!! S-ar putea foarte bine ca tracii, având iniţiere, precum Zalmoxis, la Teba Egipteană, să fi procedat precum egiptenii: adică, să fi produs deplasările de „material de construcţie” cu Duhul (aşa-zisa „telekinezie”!), iar nu cu mâinile…!!!

…De fapt, se impune o precizare: viziunea tracilor asupra cosmosului cere o spaţialitate trinitară/tripartită a Templului-Lume:

1-Temelia MISTICĂ a Teplului este NEGRUL MISTIC – ÎNSĂŞI MAREA NEAGRĂ: este simbolul şi realitatea, TOTODATĂ (în registrul descifrării existenţei mitice!), a DIVINITĂŢII CA STARE MISTICĂ ABSOLUTĂ!

2-Pereţii Templului lui Apollon erau ALBI (de aici şi numele aşa-zisei „Insule” – de fapt, Templul, ca expresie vizibilă-exoterică…);

3-Între ALB (lumina apollinică vizualizată exoteric) şi NEGRU (lumina apollinică vizualizată esoteric) trebuie să fie ROŞUL declinului/apusului (spiritual), sugerând DRUMUL SPRE/DINSPRE RESURECŢIA SOLARĂ. Este Temelia Vizibilă/Exoterică.

…Ar mai fi ceva: noţiunea de „insulă” trebuie luată NU în contextul limbii moderne (care se autodistruge, de cel puţin 300 de ani încoace!!!), ci întru semantica acelor vremuri spiritualizate din „illo tempore”. Ar fi rămas ceva în expresia: „o insulă/oază de linişte” (în care elementele chtonic şi neptunic intră în indistincţie!). Aşa credem noi că ar trebui înţeleasă şi semnificaţia de INSULA ŞARPELUI/ALBĂ/SOLARĂ, în contextul Paradisului Terestru al Deltei Dunării: Templul era „insula” de sacralitate absolută, la răsărit de Paradisul Terestru…(care va fi supus devastării, în istorie…).

…Dincolo de forţa demonică a devastării Templului lui Apollon, noi trebuie să contemplăm Templul Cosmic al Lui Apollon, templu care nu „trăieşte” prin pereţi, ci prin Cosmosul Revelat: Mare Cronium (KR/GR – sufixul Puterii Divine… – a se vedea „CRai”, GRaal…), jos – Lumină Apollinică, sus (Templul propriu-zis, ESOTERIC … – dar soarele este foarte…exoteric…!!!) – şi Amurg şi Resurecţie („morişca vieţii şi a morţii”, cum i se mai zice svasticii indo-europene/tracice), la mijloc…

…Sunt doar supoziţii , oare?! S-ar putea să fie ceva mai mult…mult mai mult! Deci, în concluzie: preastimaţi concetăţeni, nu vă grăbiţi să uitaţi Insula ŞERPILOR/ŞARPELUI, aşa cum v-aţi grăbit şi nu încetaţi a vă grăbi, sinucigaş, să uitaţi orice ţine de istoria şi de mitologia noastră/voastră – deci, de însăşi existenţa noastră/voastră profundă!!! S-ar putea (noi suntem siguri de asta!), să vă regăsiţi Sinea Sacrală, de Neam, tocmai prin Templul Luminii Hristic-Apollinice, de pe Insula ŞERPILOR/ŞARPELUI!!! Prea mult ţin duşmanii noştri la această „stâncă”, pentru ca să nu ne/vă dea de gândit… (…chiar: nimeni nu s-a sesizat, până azi, cu câtă viclenie şi agresivitate au ţinut sovieticii, să aibă, zor-nevoie, „stânca” asta ciudată…?! – …iar Ucraina a ţinut, cu aceeaşi înverşunare, s-o păstreze?! – …iar noi, galantomi cu moşteniri care nu sunt doar ale noastre, ci ale „urmaşilor urmaşilor noştri” [2]–…ne grăbim, ca orbeţii, s-o dăm, prin tratate – şi s-o uităm, prin cărţi/lucrări sforăind de erudiţie… – NIMENI DINTRE NEAMURILE RĂMASE CÂT DE CÂT SĂNĂTOASE SPIRITUAL, NU NE-AR ÎNŢELEGE GRABA DE A NE AUTO-DEPOSEDA, DE TRUP ŞI DE DUH, TOTDEODATĂ!!!), în ce priveşte importanţa ei, fie şi doar strategică – DAR NOI SUNTEM CONVINŞI CĂ, ÎN PRIMUL RÂND, SACRALĂ!!!

prof. dr. Adrian Botez

---

[1] – Revolta fata de religia catolica era adresata in principal mesajelor pe care aceasta le promova. Oamenilor li se cerea sa-si pregateasca o moarte „frumoasa”, fiind amabili, cuminti, „aspecte care nu ma multumeau. Stiam ca viata nu este o asteptare a mortii si ca trebuia sa ma inscriu intr-o anumita dinamica pe care nimeni nu mi-o indica”. Ortodoxia a venit in acel moment ca un nou suflu de viata. „Am simtit ca trebuie sa traiesc aici, acum, imediat, iar pentru mine acest lucru a fost determinant.”

La scurt timp, a inceput sa invete teologia ortodoxa si limba ebraica – stia deja limba greaca. Si-a dat seama ca traducerea Bibliei se indeparta de adevaratele sensuri pe care aceasta incerca sa le transmita: „A existat un soi de stereofonie intre cursurile de teologie pe care le faceam si informatiile pe care le traduceam din limba ebraica, fapt bulversant. Invatand ebraica, am inceput sa ma lupt cu textele biblice in limba lor originala.”

A perseverat in incercarile sale de a intelege ortodoxia si a ramas fidela credintei sale, chiar daca in Franta nu poate duce o viata liturgica regulata. „Cred ca multi au lasat la o parte Biblia fie pentru ca au considerat-o infantila, fie pentru ca nu au regasit acolo propria logica. Exista numeroase niveluri de lectura pe care noi le putem practica, dar nu stim acest lucru. Asta e ceea ce incerc sa fac: sa le arat celorlalti ca exista si alte niveluri de lectura si, astfel, sa-i provoc la o transformare interioara (…).

Un mesaj divin

Cine e Annick de Souzenelle? O traducatoare moderna a Bibliei? Ar putea fi. „Cu conditia ca ceea ce prezint sa fie inteles ca un mic voal pe care l-am ridicat, suficient insa pentru a arata ca in noi sta puterea de a ne schimba pentru a primi mesajul divin.” O indragostita de viata? Cu siguranta. „La 85 de ani sunt incantata de frumusetea vietii. Exista si greutati, stiu. Dar viata este, intr-adevar, frumoasa.”

Corpul uman in simboluri

Prima si cea mai populara carte a sa este „Simbolismul corpului uman„, tradusa in limba romana si publicata in mai multe editii la editura Amarcord, in care autoarea descifreaza simbolurile formelor anatomice. O alta lucrare, la fel de importanta, este „Alianta Focului”, in doua volume. Annick de Souzenelle propune o noua traducere a primelor sase capitole din Geneza, pornind de la ideea ca „nu au existat niciodata Adam si Eva in paradisul terestru.

Acea gradina a Edenului, gradina a „judecatii” este, de fapt, in interiorul fiecarei fiinte umane”, spune autoarea. O alta greseala de traducere pe care antropologul francez o semnaleaza este binecunoscuta afirmatie ca Eva ar fi fost creata din coasta lui Adam. Autoarea pune in evidenta o realitate feminina numita „Ishah” (cealalta latura a lui Adam), prezenta in fiecare dintre noi. Ideea a stat si la baza lucrarii „Le féminin de l’Etre: Pour en finir avec la côte d’Adam„.” (cf. Un Eliade la feminin: Annick de Souzenelle, în revista Avantaje).

[2] –…amintiţi-vă de poziţia istoricilor români, în 1997, când aceştia urlau ameninţător, pe toate canalele TV, că „Tratatul cu Ucraina”, prin care ne lepădam, „de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni”, de toate teritoriile româneşti istorice, „moştenite” frudulos de ucrainieni, de la sovietici: Basarabia, Bucovina de Nord, Herţa, Insula Şerpilor… ar fi „necesitate naţională”!!! –