~Iosif Popa: „Fluierul de oţel“ (o dramă a românilor din Ardeal)

De ziua în care ortodocşii sărbatoresc Buna Vestire, în sala festivă a Baroului Bihor, a avut loc lectura şi lansarea publică a piesei „Fluierul de oţel” de Paşcu Balaci, apărută într-o carte editată în excelente condiţii grafice la editura Risoprint din Cluj-Napoca, beneficiind de o prefaţă riguroasă semnată de către Prof. Univ. Dr. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române şi de o postfaţă a criticului dramatic Mircea Ghiţulescu.

Departe de a fi un paseist (stau mărturie structurile moderne din „Victima şi călăul”, „Tramvaiul negru”, parodia „Banii n-au miros”), Paşcu Balaci înaintează cu temeritate împotriva curentului şi scrie teatru istoric în cea mai productivă tradiţie româneasca de la Alecsandri şi Haşdeu la Eminescu, Blaga şi Camil Petrescu şi de aici la Marin Sorescu, Paul Everac sau Dumitru Radu Popescu. El crede „pe bună dreptate”, că „teatrul istoric”, în formule parabolice, poate fi „modern”.

Dupa piesele sale din Trilogia dramatică a unirii românilor: „Război între români (l637-l644)”, „Horea Rex Daciae” sau „Muntele osândiţilor (l784)”, „Clopotul (l9l8)”, „Ioana d’ Arc”, „Plugul şi sabia” sau „Ultimul ţăran”, piese istorice publicate alături de „Euroshima” şi „Tramvaiul negru” în volumul CRUCIADA, apărut la Editura Cartea Românească în 2004, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor, a venit rândul unei piese istorice cu un titlu metaforă „FLUIERUL DE OŢEL”, consacrată unui episod mai puţin cunoscut din istoria încercată a românilor din Ardeal. Este vorba de viaţa şi martirajul lui Tănase Todoran, un simplu român, din Ţara Năsăudului care a fost tras pe roată înainte de Horea şi Cloşca, evenimentul tragic având loc pe platoul Mocirla de lânga Salva în 12 noiembrie l763.

Prima apariţie a piesei a fost chiar în ziua de 1 decembrie 2008, de Ziua Naţională a României, în cadrul unui spectacol, lectură la Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor din Bucureşti. Evenimentul a fost catalogat de criticul Grid Modorcea ca fiind „un eveniment istoric”. La ultima întâlnire a Clubului Dramaturgilor care a avut loc pe 1 Decembrie s-a petrecut un eveniment istoric care din punct de vedere patriotic şi moral a eclipsat alegerile, reduse la calcule meschine, cine a ieşit primul, cine va fi noul premier etc., în condiţiile în care doua treimi dintre alegătorii români nu s-au prezentat la vot(…)

Această piesă document a prins grai datorită unor actori remarcabili, precum: Virgil Ogăşanu (Tănase Todoran), Adela Marculescu (Maria Tereza), Constantin Cojocaru (generalul Adolf Nikolaus von Buccow) şi Mihai Dinvale (episcopul unit de Blaj). De la cap la coadă, acest text dramatic este un strigăt de românism, este o pilda de istorie pur naţională, în care călăuza este că românii s-au născut ortodocşi, idee susţinută de atâtea înalte feţe bisericeşti, în frunte cu Andrei Şaguna, dar şi de un filosof ca Nae Ionescu. Flacăra ortodoxismului arde în fiecare cuvânt al eroului-ţăran din satul Bichigiu, un model de martir, pe nedrept uitat, un bărbat legendar despre care se spune că şi-a făcut fluier din ţeava puştii. Aşa şi începe drama lui Paşcu Balaci, cu revenirea din Moldova a lui Tănase Todoran care se îndreaptă spre satul natal şi care la o fierărie îşi confecţionează din ţeava flintei un fluier de oţel, episod cu trimitere biblică de preschimbare a săbiilor în fiare de plug şi o prefigurare cu sute de ani mai devreme a ideii părintelui Europei, Jean Monet, de a pune producţia de oţel şi cărbune în slujba păcii şi nu a războiului.

În acest fel, deşi profund românească, piesa lui Paşcu Balaci este și o piesă europeană, de omagiere a păcii creştineşti în locul satanicului război. Piesa urmăreşte prin monologul de început al lui Tănase Todoran viaţa eroului, apoi înfruntarea sa cu autorităţile vremii şi martirajul său. Vina pentru care a fost condamnat la moarte prin tragere pe roată, înainte de Horea şi Cloşca a fost aceea, că în data de 10 mai 1763 a ieşit cu demnitate şi curaj în faţa batalioanelor de recruţi care urmau să depună jurământul de credinţă faţă de Curtea de la Viena. Fosta cătană împăratească, Tănase Todoran a îndemnat pe soldat să nu depună jurământul şi să arunce jos armele până nu li se dă românilor Patenta cu drepturile fireşti sociale şi naţionale. A suferit moarte martirică alături de alţi ortaci de-ai săi – Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu, care au fost spânzuraţi, în timp ce alţi zeci de săteni au fost bătuţi cu cruzime cu vergile de la puşcă.

Pentru fapta sa de creştin ortodox, Tănase Todoran a fost canonizat drept sfânt al românilor ortodocşi în 11 mai 2008 pe platoul de la Salva ca urmare a hotărârii Sinodului Bisericii Ortodoxe Române.

Cartea a fost prezentată de protopopul Oradiei, preot Dorel Octavian Rusu şi de preotul Ion Alexandru Mizgan, bistriţean de origine, autor al mai multor lucrări cu caracter ştiinţific şi de poetul Lucian Munteanu. La lectura spectacol de la Oradea, protagoniştii au fost: Emil Sauciuc, actor, care l-a interpretat pe episcopul de Blaj şi poetul Lucian Munteanu, în rolul lui Tănase Todoran. Autorul a mărturisit că mai greu s-a documentat decât a scris piesa, fiind nevoit să se ducă la Viena pentru a consulta izvoare germane despre împărăteasa Maria Tereza şi generalul Buccow.

Au mai luat cuvântul: regizorul Laurian Oniga, director al Teatrului clasic Ion Slavici din Arad, Prof. Univ. Dr. Ion Simuţ, decan al facultăţii de filologie, critic, redactor la revista Familia, doamna Doina Ignat, muzeograf, fost senator al României, ing. Şuşu Cătălin, prozator. Din numeroasa asistenţă care a umplut sala festivă a Baroului, amintim pe dl. consilier Crăciun Parasca din partea Centrului judeţean de cultură, prof. Dr. Ioan Țepelea, poet şi animator cultural, poeţii Lucian Scurtu, Gheorghe Vidican, Ion Davideanu, Dimitrie Balan, ziarist şi autor, Mircea Popa, director al Bibliotecii judeţene Bihor prof. Constantin Butişcă, autor de monografii, ec. Gavril Coltău, dr. Ioan Vlăduţ, Victor Volichovschi, ec. Dacian Coita, Horia Popa, artist plastic, profesorii Ioan Balog şi Victor Albu, avocat Antiţa Balaci, ec. Ionel Vidican, preoţi, elevi, studenţi şi alţi iubitori de literatură şi membri ai cenaclului literar de pe lângă Baroul Bihor.

Între prudenţa specifică criticului literar Ion Simuţ care a comparat piesa din care s-a citit cu teatrul „bun la lectură” al lui Lucian Blaga şi entuziasmul creştinesc, dar de nestăvilit al prozatorului Şuşu Cătălin, care vede deja piesa pe scena teatrelor, lucrarea dramatică a lui Paşcu Balaci așteaptă regizorul care să scoată din colbul istoriei pe eroul legendar Tănase Todoran şi fluierul său de oţel.

Prof. IOSIF POPA

01 aprilie 2009