~Ion Marin-Almăjan: „Românul nociv“

Dinspre Occident, românul se vede ca un ins barbar,nespălat, murdar, preocupat numai de tâlhării, de jafuri, crime şi violuri. De el e bine să te fereşti, să nu intri cu el în nici un fel de relaţii, să-l goneşti cu poliţia, când îţi bate la poartă.

De acasă, după prelucrarea , timp de două decenii, de către televiziunile particulare, a opiniei publice, România , ţara, ar fi frumoasă dacă nu ar fi locuită. Cum se vede românul dinspre  cugetele luminate ale neamului ba chiar şi de către o parte a opiniei publice? Fanfaron! Românul crede despre sine că este cel mai deştept de pe Planeta Pământ, mai ales olteanul. Că bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu un car de calităţi. Printre acestea ospitalitatea românească a ajuns să fie cunoscută, simţită şi apreciată în lume  Dacă are doar o bucată de mămăligă şi o ceapă, moldoveanul te invită în casă şi te aşează la masă, că aşa e inima lui largă şi primitoare !.În schimb, ardelenii şi bănăţenii, bogătanii, nu ţi-ar întinde un pahar cu apă.

Românul nociv este conservator.Îşi iubeşte glia, credinţa  strămoşească,chiar dacă unii preoţi  uitându-şi jurământul de credinţă faţă de Biserică şi faţă de Dumnezeu, aduc mari prejudicii imaginii Bisericii. Românul nociv îşi iubeşte datinile, sărbătorile religioase şi cele laice, îşi cinsteşte personalităţile neamului său. El crede cu tărie în biruinţele lui Mihai Viteazul şi Ştefan Cel Mare şi Sfânt , se mândreşte  cu faptul că nu ştiu care papă a spus despre  Ştefan că este atletul lui Hristos,că Europa timpului său l-a socotit pe Ioan de Hunedoara cel mai mare strateg al secolului acela. Românul nociv îl iubeşte pe Mihai Eminescu şi nu se sfieşte să-l declare   poet naţional, zguduind de mânie şi de scârbă pe toţi luminaţii pământului, fie ei ”corecţi politic” sau nu.

Românul nociv se mândreşte cu bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz ,îl consideră pe mareşalul Antonescu un bun român,chiar dacă a săvârşit şi mari greşeli,acelaşi român susţine cu tărie că pe vremea regimului comunist s-au făcut lucruri demne de toată isprava,oportune şi  necesare ţării şi locuitorilor ei, că România a avut în anii aceia un bun renume în lume. Un român nociv preţuieşte Imul  şi celelalte insemne ale Statului Român, arborează la 1 Decembrie , Ziua Naţională, steagul tricolor, el iese în stradă să-şi arate bucuria şi respectul pentru această zi, fără să-şi clameze teama în faţa  eventualelor intemperii. Românul nociv urmăreşte cu jale şi adesea cu furie degradarea economică, socială, artistică şi culturală a ţării.Unul ca el nu poate concepe azvârlirea în stradă a milioane de oameni, fără nici o şansă de a avea un mijloc de trai, acelaşi român nociv priveşte cu indignare  spre îmbogăţiţii ultimilor douăzeci de ani, spre milionarii şi miliardarii în euro, susţinând că aceştia şi-au făcut averile jefuind Statul Român şi populaţia. Românul nociv suspină după Legea 18 din perioada regimului comunist care să-i tragă la răspundere pe îmbogăţiţi şi să restituie statului averile furate.

Românul nociv nu înţelege şi nu poate admite panarama creată de parlamentari, guvernanţi, de politicienii români responsabili pentru dezastrul ţării. Dacă ar sta în puterile sale i-ar mătura de pe scena politică.

Românul nociv urmăreşte cu disperare degradarea comportamentului conaţionalilor săi .Lipsa de respect faţă de celălalt, faţă de mediul ambiant, faţă de valorile create de-a lungul timpului, agresiunea asupra bunului simţ, aruncă asupra României umbre ruşinoase greu de şters în timp.

Românul acesta considerat nociv de către reprezentanţii ”politicii corecte” ar trebui marginalizat, pus la stâlpul infamiei, ar trebui să dispară. Şi poate că într-un viitor apropiat va dispărea. Abia atunci societatea românească va fi o turmă bună de muls şi de mânat oriunde vor dori stăpânii lumii.

ION MARIN ALMĂJAN