ODA TARANULUI ROMAN
Scump spic de grau,
Vine secerisul,
Scantee spre cer
Cu-a lui ape Crisul!
Icoana din boaba
Chipul Maicei Sfinte,
Ne aduce hrana,
De suflet, de minte!
TARAN, inger bun,
Palma ta cea arsa
De Soare de ger,
De sudoare stearsa!
Vreau sa ti-o sarut!
Esti a lumii minte,
Esti sfantul pe Cruce,
Esti bunul parinte!
O Oda iti scriu
Spre invesnicire,
Taranule Roman
O Oda de iubire!
_____________
CHIAR DE OROLOGIU S-A OPRIT!
Sunt cant pe marginea unei prapastii,
Sub care curge fluviu infinit;
Sunt lacrima ce suna in ocean,
Precum secunda-n timpul nesfarsit!
Eu nu-s rotita unui ceas anume,
Ce ruginit miscarea si-a gripat,
Eu sunt un cant, o lacrima comuna,
Si curg cu infinitul poporului meu dat!
Cum o secunda este viata mea intreaga,
Cu-a Natiunii fiinta s-a unit,
Caci Timpul-Neamul merge inainte
Chiar de orologiul gongul si-a oprit!
M-asi simti gol, secunda risipita,
De n-asi avea-n iubire a gandului izvor;
Caci nu-mi este de mine crutare sa castig,
Ci vreau ca Natiunea sa aiba viitor!
02.03.2009
IOAN MICLAU – Australia
Lasă un comentariu