~Ioan Miclău: Poeme

ODA TARANULUI ROMAN

Scump spic de grau,

Vine secerisul,

Scantee spre cer

Cu-a lui ape Crisul!

 

Icoana din boaba

Chipul Maicei Sfinte,

Ne aduce hrana,

De suflet, de minte!

 

TARAN, inger bun,

Palma ta cea arsa

De Soare de ger,

De sudoare stearsa!

 

Vreau sa ti-o sarut!

Esti a lumii minte,

Esti sfantul pe Cruce,

Esti bunul parinte!

 

O Oda iti scriu

Spre invesnicire,

Taranule Roman

O Oda de iubire!

_____________

CHIAR DE OROLOGIU S-A OPRIT!

Sunt cant pe marginea unei prapastii,

Sub care curge fluviu infinit;

Sunt lacrima ce suna in ocean,

Precum secunda-n timpul nesfarsit!

 

Eu nu-s rotita unui ceas anume,

Ce ruginit miscarea si-a gripat,

Eu sunt un cant, o lacrima comuna,

Si curg cu infinitul poporului meu dat!

 

Cum o secunda este viata mea intreaga,

Cu-a Natiunii fiinta s-a unit,

Caci Timpul-Neamul merge inainte

Chiar de orologiul gongul si-a oprit!

 

M-asi simti gol, secunda risipita,

De n-asi avea-n iubire a gandului izvor;

Caci nu-mi este de mine crutare sa castig,

Ci vreau ca Natiunea sa aiba viitor!

02.03.2009

IOAN MICLAU – Australia

Lasă un comentariu