~Nicolae Nicoară Horia: „Apusenii“

În noaptea asta m-am visat cu ei,

Cu Munţii mei, aceia de Acasă,

Erau mâhniţi puţin, tăcuţi şi grei

De Aurul şi-argintul ce-i apasă…

Şi-Acolo sus, pe vârfurile lor

Trecea un cal durut, fără stăpân,

Galopul lui era aşa uşor

Şi-amirosea prin Visul meu a fân…

Dar unde-i Călăreţul şi ce face?

E sub Gorun, sărmanul şi nu doarme-

Cine, Doamne, nu mi-l lasă-n pace

De-i tulbură suspinul cu sudalme?!

Iar Celălalt, pe-un Deal de furci anume

Stă dezbrăcatul, pironit pe frig,

Şi Roata lui se-nvârte peste lume

Prin Somnul meu am început să strig…

……………………………………………………..

În noaptea asta am vorbit cu ei,

Cu Munţii mei, rămaşi mereu Acasă,

Erau mâhniţi puţin, de gânduri grei

Din Ţara mea de piatră, preafrumoasă!

15 Martie 2009

NICOLAE NICOARA HORIA