~Ioan Miclău: „Aurul străluceşte şi în noroi“. „Iar despre masa rotundă… a lui Brâncuşi“

Am optat pentru acest titlu al scrierii acesteea, pentru a evita cel pe care de fapt il aveam in gand, si anume cum adevarurile istorice stravechi s-au scris, desi le gasim doar prin legende, mituri, si pe la  pietele de vechituri. Si, mai ales sub titulaturi  de “fiction”, adica ceea ce nu prea mai intereseaza lumea moderna de azi! Dar, ma rog, care lume moderna? Asta care nu-si mai cunoaste originile, radacinile, ori de fapt naruie  si cursul istoriei, cum se intampla la noi!

Spre a nu lungii vorba, iata ca aurul straluceste si in noroi, chiar acoperit, el dainuie curat si nestricat chiar ajuns printre  mormanele de vechituri in adevaratul sens al cuvantului.

Asa se intampla ca intr-o Duminica dimineata, m-am dus la o piata de vechituri din oraselul Dapto, vecin cu noi, unde am gasit o bucata de aur, adica o carte de legende, intitulata  “The Mists of Avalon” a scriitoarei americane Marion Bradley, si publicata in Marea Britanie. Despre acest fel de carti amintea si Maria Ciornei in studiile sale despre istoriile stravechi ce le aflam dorminde in legende si mituri.

Insula aceasta Avalon, acoperita de ceturile istoriei, asa cum sugereaza si titlul (the mists), este o insula neindentificata précis inca, se zice, se banuie a fi in diferite geografii, descrise de fapt de autoarea cartii, insa interesant este ca, toate descrierile “Avalonului” induc spre regiunile noastre pontice, carpantine, daca nu chiar in  zonele transilvane.

Si acum  mai précis, Avalonul este legat de perioada Regelui Arthur(King Arthur), care tocmai se afla in organizarea unei defensive impotriva Saxonilor. La pagina 361, regele Arthur afirma: “It was good of my father-in-law to send me this great  round table” but, – (zice regele in continuare – traduc in romaneste):“ dar, nu este o hala in Caerleon destul de larga pentru aceasta”; continua: “when the Saxons are driven away for good, I think I must build a hall just to hold it!” Crede cineva ca ar fi o inselare sa apreciem in gandirea lui Brancusi, care stim ca avea acces la  marile librarii ale Frantei, dar si dorinta vie inspre istoria straveche a daco- romanilor sa gandeasca la o asemenea masa rotunda, zisa a Tacerii? Cred ca trebuie sa ne mai gandim! Mai ales ca era o epoca a patrunderii Noului Testament, cu siguranta din directia Bizantului. Dar, Cai, un apropiat al regelui Arthur apostrofeaza: “Then will it never be built”;  “is like to saying “when Jesus shall come again”, or “when hell freezes” or “when raspberries  grow on the apple trees of Glastonbury”.

Insasi amintirea de Isus si revenirea acestuia, ne limpezeste o anumita epoca crestina deja, stiind ca regele Arthur era un  adept al partidei Crucii. Deci era un rege crestin. Regina sa  Gwenhwyfar il incuraja astfel: “Our Lord Jesus would safeguard you better than  any  such  wicked enchantments”. Printre alte multe conversatii intre rege si regina careea Arthur i se adresa, “my wife”(nevasta mea), acesta spune: “There are many folk in this land, the Old People  who dwelt here long before  Rome  came to us…”. Oare despre care Old Pleople vorbea crestinul rege Arthur?

Vreau sa ne oprim insa ceva mai mult la aceasta misterioasa insula Avalon, careea i se mai zicea si Insula Sfanta, ascunsa de ceturi si neguri in marele Lac. In aceasta insula Avalon, spune autoarea  legendei, se afla mormantul regelui Artur. Dar curtea  regelui Artur se afla la Camelot, de unde Lady of Lake-Goddess tot dorea mult si nostalgic reintoarcerea la Avalon, acel loc fara druids si britani, linistit si civilizat, invaluit in ceturi si ape! Insasi pe coperta cartii vedem aceasta reintoarcere, calarind  pe un cal alb, iar alaturi  plutind o lebada alba printre  stufurile unei  delte, mergand in aceiasi directie cu calaretul ce tinea in mana dreapta o sabie  reprezentand si o cruce in partea de sus la manerul  acesteea. Sabia si Crucea erau inconjurate de un  halo luminos. Directia calaretului este  clar precizata in legenda, adica spre  Insula Sfanta, Avalon, dar unde o fi aceasta? In care anume loc geografic, fiindca apare tot timpul ca un loc misterios invelit in umbre si ceturi! Legendele multor spatii geografice pretind a le apartine aceasta insula! Chiar si Cretanii din  Insula Creta aveau legende legate de zeita din Avalon. Cartea despre care povestesc aminteste si de Achile,  ceea ce ne duce cu gandul la Insula Leuke, adica Insula Serpilor de azi(Leuke din greaca antica) situata in Lac sau Marea Neagra in vremile stravechi. Zeita din Avalon pretindea a fi mama  regelui Arthur al Celtilor, si de fapt in jurul acestui personaj legendar –King Arthur- se deasfasoara intreaga scena a cartii “The Mists of Avalon”. Interesant  de observat ca  personajele astea pe care autoarea cartii le nota apartinand acestui “Old People” grup veneau dinspre Avalon. Purtau in fiinta lor neincetat dorul reintoarcerii la acest asezamant!”

“Sa studiem cu mai multa atentie cartile socotite legende si mituri, deoarece acestea aduc si urme sigure ale unor realitati totusi, realitati pierdute in ceturile  vremilor  preistorice! Vremuri ce  purtau cu siguranta maretia civilizatiei traco-daco-getilor nostri!”

IOAN MICLĂU