~Melania Cuc: „Slavomir Almăjan – un intelectual creştin din Canada“

SE pare că, Apocalipsa ca fenomen social al prezentului incită masse tot mai largi de oameni, dar, mai ales, creează acel fluid propice gânditorilor, duce la un spaţiu şi timp prin care personalităţile cele mai diverse ale Planetei se întorc cu mintea şi  cu sufletul spre Divinitate. Omul religios al zilelor noastre nu mai este doar eşantion de percepte însuşite în numele unei religii anume, nu  se zbate , la polul opus, să cucerească ceea ce a mai rămas întreg din natură. Omul de azi îşi caută latura sa pierdută, spirituală, şi interacţionează cu semenii săi,- nu mai rămâne singur în faţa întrebărilor esenţiale.

Dincolo de dogme religioase şi graniţe istorice aparent ca fără de trecut, tot mai mulţi scriitori caută esenţa translatării umanităţii prin segmentul temporar, revin la ideea  de Zbor.

,,Zbor căzut între aripi,, se numeşte şi noua  carte semnată de Slavomir Almăjan, un român stabilit prin voia Domnului, în umbra frunzei de arţar canadian, dar care este încă bântuit de dorul cel mare al Meşterului Manole, dor ancestral.

,,Vom încerca să pătrundem împreună prin labirintul gândului uman în încercarea de a dovedi prin Duhul, că ignoranţa sau lenea intelectuală sunt

cauzele primare ale stării perpetue de conflict în care există specia umană. Vom face asta ca să înţelegem că Dumnezeu ne-a scris cu condeiul iubirii într-un context mare, pe care suntem datori să-l citim.”

Iată un cititat din cartea despre care vorbim şi care ne avertizează, cititori fiind, că aveam de-a face, aici, cu un discurs ce are drept ţintă tagma intelectulilor, spiţa celor care indiferent de  idéea care îi animă,- vin în agora cetăţii universale pentru a-şi mărturisi  starea de conflict, în care se află laolaltă cu toată specia  noastră umană.

Slavomir Almăjan este un  intelectual creştin indiscutabil şi nu face rabat la sintagmele biblice pentru a-şi arăta poziţia pe care o are aici, pe Pământ.

ZBORUL este doar un motiv penrtu reflecţia în faţa unei oglinzi unde, cerul şi pământul devin, prin filosofie, Act cultural şi… drept la Credinţă.

Zborul, privit, de autor , ca simbol al libertăţii,, nu există în spaţiul actual decât, prin corelarea lui cu aripile,,.

Interesantă, deşi defel nouă, ideea  prin care scriitorul creştin se opreşte într-o viziune dincolo de care lumea nu mai este antheică, nu mai ţine de gravitaţia lutului din care, ca oameni, am fost plămădiţi. Ba, mai mult, Salvomir merge mai departe, ne asiguă că…,,Dacă ar fi să desenăm diagrama arborelui genealogic al aripei, originea ei s-ar găsi în vremea de zămislire a primei respiraţii.,,

Frumos spus şi pentru că autorul acestui volum de reflecţii este un poet înnăscut.

Poezia cuvintelor de care se foloseşte autorul în cartea de faţă, este o poezie a Vieţii şi a Morţii care nu pune punct creaţiei divine.

,, Prima privire în sus a Creatorului a creat  aripile(….),, iată un gând de care omul Slavomir Almăjan îndrăzneşte, aş zice, prometeic, să se apropie  ca de soarele dumnezeirii.

Acestă lucrare, cartea, este ca un poem în proză, are puterea de-a despica frumos apele neliniştii noastre generale, să ne facă părtaşi la aventura prin care Ştiinţa şi Lucrarea Divinităţii sunt Alfa şi Omega,-Dumnezeul Întreg spre care privim punând întrebări, căutând răspunsuri. Dar, autorul intervine mereu, punctează fără să-şi aroge paternitate ideii :

,,Procesul cunoaşterii este mai degrabă un proces al punerii întrebarilor decât un proces al găsirii răspunsurilor.,,Punctum!

,,Zbor căzut între aripi,, este o carte care potriveşte în acelaşi puzlle al paginilor idei creştine şi idei profane. O Carte în care limitele umane sunt ridicate, prin cunoaşterea de sine, la apoteoza Înălţării, a drumului în Lumină.

,,Da, omul este un zbor căzut între aripi dar numai în tendinţa lui de a fi independent faţă de Dumnezeu. El este o revoltă a firii pământşti împotriva divinităţii, dar mai ales el este un revoltat împotriva lui însuşi. Indiferent de atitudine, omul nu poate fi desprins din contextul eternităţii.,,

În viziunea  autorului, omul , frumosul-răzvrătit, ţine mereu să aibă ultimul cuvânt chiar şi în relaţia lui cu Dumnezeu, dar, tot el, omul, conştientizează că… face parte, fără doar şi poate,  din procesul creaţiei, al continuităţii.

Mi se pare a fi de bun augur modul analitic în care autorul face disecţia mentală a omului modern, reuşeşte să vadă din unghiuri aparent diferite, aceeaşi imagine,- Divinul, – un întreg din care monada umanităţii se desprinde firesc, natural, – închizând cerul  Zborului, al prefecţiunii şi  aventurii umane, în contextual spiritual.

Slavomir Almăjan este un intelectual care nu leneveşte în turnul său de fildeş, el îşi foloseşte capacitatea, tot mai  rară, de-a sintetiza stări şi percepte , pentru a-şi stabili propria-i dimensiune umană, creativă.

Cu incursiuni în incunabile apstolice  şi în altele din lirica profană, autorul se situează într-un univers special, particular, din care  priveşte sfera ridicării prin propria sa putere, apoi, prin omenire, el priveşte spre Cer. Cerul său, – spaţiu al zburătorilor cu aripi adevărate şi nu de hârtie.

După peste două sute de pagini de zbatere pe litera cu greutate palpabilă, tipărită, Salvomir conchide, descoperind că…ZBORUL este doar … un cântec fără început şi fără sfârşit. Superb.

Înrezător în steaua sa, aici, scriitorul îşi desăvârşeşte misiunea pentru care  este conştient, că a fost trimis pe Pământ.

;;Zbor căzut între aripi,, este cartea unui om religios care face parte din contigentul Mileniului Trei. Este manifestul unui spirit liber-cugetător care se convinge că … Zborul  are un nume şi Numele Lui este Dumnezeu.

Avem o  carte care se citeşte în strană dar şi pe iarba verde, o carte care arde prin ideea ce se desprinde din fiecare pagină, şi prin spaţiul dintre cuvinte . Este un motiv bun să ne oprim , să citim, să medităm la acel ,,semn de carte,, pe carte fiecare dintre noi se cuvine să-l aşeyăm între paginile cărţii vieţii personale.

Zborul omenirii nu a căzut între aripi !  Titlul cărţii este un avertisment, o metaforă din care, odată înţelegând-o, suntem mai înţelepţi, mai demni de aventura cunoaşterii şi credem cu tărie că , da, avem deja arpi.

Felicitări, Slavomir Almăjan!

MELANIA CUC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s