~Nicoară Nicolae Horia: „Praful“

Nu am crezut vreodată să mă gândesc la tine,

Aveam alte subiecte de scris atunci, cât vrafu,

Dar într-o zi, la sfadă, una dintre vecine

Îi spune celeilalte în ciudă :”şterge prafu!”

*********

Şi parcă dintr-o dată mă prinse-atunci magia

Cuvântului pe care nu pot să-l mai alung,

Ortacul meu de-o viaţă, rămas la Hamangia,

Mi-a coborât în suflet şi-a cugetat profund…

*********

Da, prăfuite-s toate şi Omul care scrie

Abia de mai respiră sub greutatea lui,

Ce nemilos, de-o vreme se-aşterne pe hârtie,

Pe mobilă, pe gânduri, pe bronzul din statui…

*********

În ochi de-l poartă unii, îl bat pe tobă alţii,

Ce silnic zi şi noapte ne sună în timpane,

Dar nu îi lăsa, Doamne, să  facă praf Carpaţii

Şi de la talpa Ţării, trezeşte-te, tu, Ioane!

…………………………………………………………….

„Hai, du-te, şterge prafu!”, ce simple, vagi cuvinte,

Neîmblâzite, urlă ca lupii, prinşi în cuşcă,

Citiţi-mă cu grijă, vă rog, luaţi aminte,

Poemul meu miroase acum a praf de puşcă…

NICOARA NICOLAE HORIA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s