~Ioan Miclău: „Oameni care au fost, sunt şi vor fi!“

Mihai Eminescu – Iosif Vulcan – Artur Silvestri

(Oameni care au adunat in timp si spatiu valorile umane ale culturii romane!)

*

Eminescu printre ardeleni!

Calator, senin la suflet, pasea vesel peste lunci,

Iar zefirul pe-a lui aripi gramadea miresme dulci,

Tei cu flori deschise-n soare puneau farmec lin vietii,

Sfintind inima aleasa din chiar zorii tineretii!

Iar din cornul cel carpatic rotunjea a lui privire,

De la Nistru pan-la Tisa visa Tara in unire!

In acele vremi de zbucium “Familia” era mare,

Caci la a lui Vulcan opinii n-avea nimeni cutezare!

Muza Crisurilor inca, cu-a ei glasuri semne dete,

Sa observe Cernautii, mandrele-ardelene fete,

Ce s-ar duce de mirese pan-la Siretului maluri,

Pe cand floarea moldovimii spre Ardeal cugeta-n zaruri!

Iar mladita Bucovinei rasarind pe mandrul deal,

Prinse radacini de dragul romanescului Ardeal!

Slavici, cu-a lui siriana limba-l primi ca un frate,

Timisoara si Beiusul, Blajul cel cu scoli inalte!

“Te salut, dar, mica Roma, Dumnezee-ti multumesc,

Caci mi-ai dat sa pot eu, astazi, tot Ardealul sa-l privesc!

Padureni cu suba alba, moti, mocani, in harnic iures,

Stapaniti Tarnave, Crisuri, muresenii a lor Mures!

Eu tot focul din iubire vi-l adun in al meu suflet,

Sa-l ridic in vesnicia  veacurilor pe-al lor umblet,

Precum Iisus ridicat-a toate relele din lume,

Sa le ia-n povara-I aspra, curatind-o cu-al Sau nume!

*

La mormantul lui Iosif Vulcan

Argintoase haine luna pune zarii necuprinse,

Iar al salciilor umbre peste ape stau intinse,

Numai stelele puzderii, atarnand de-al razei fir,

Leganau a lor lucire pe al undelor cret sir!

Din al Crisului strafunduri turn medieval rasare,

Clatinand zidirea-i veche pe a valului miscare,

Iar din mijlocul acestei  zugraviri d-etern Crisan,

Peste turn se-nalta umbra bardului Iosif Vulcan!

El e stramosescul geniu, laur dat posteritatii,

Insemnand pe malul verde locul sfant Romanitatii!

De pe soclu-i Monumentul  viu privirea si-o ridica,

Iar pe arbori frunze tineri cresc, cand cele galbeni pica!

Astfel generatii tineri cresc in stramoseasca glie,

Urmand flacara luminii lui Vulcan, ca o faclie,

Cuprinzand cu-a lor simtire , munte, ape, ses si deal,

Crescand vesnic a lor dulce radacina in Ardeal!

Prin cununi de raze albe privind fruntea-i ganditoare,

Imi parea ca vad nainte-mi Natia nemuritoare,

A ei doruri si suspine intr-un suflet adunate,

Ce-mpietrira-n vesnicie, un simbol istoric date!

Crisul e muzeu de taina, sub altar de cer si stele,

Eu, privind, pluteam cu gandul pe sub bolta Tarii mele!

Ce ferice-mi fu viata, cand pe malul din cea parte,

Il vazui pe Eminescu, valul numai ce-i desparte!

“Ah, ce uriesi ni-s mosii, mandrii suntem de stramosi,

Nu ma-nclin si nici port teama, cat or fi de colturosi,

Cei ce jinduiesc la Crisuri, ori l-a Lotusului floare,

Caci Istoria e tunet, fulger lung peste popoare!

*

Lui Artur Silvestri

sau

Brazda de lumina

Ai arat o brazda de lumina,

Ce vine din adancuri de istorii,

O brazda pe Carpati, Campie si Danubiu,

Pe Marea ce-i purta insemnele de glorii!

Era-i un meteor desprins din miez arhetipal,

Era-i insufletirea Daciei stravechi,

Ingerul cu trambita suind pe deal,

Ca sa te-auda Neamul cum versul il incepi!

Ne spui de-a noastra sfanta si tainica credinta,

De impietrirea vremii pe muntii Kogaion,

De Omul Europei – Adamul din cainta,

Intaiul pus de Ceruri, strabunul nostru Ion!

Te-ai contopit cu propria ta brazda de lumina,

Ce-arata semn spre vremuri viitoare,

Asemeni razei stelei ce-n cartile Divine,

Avea menire calauzitoare!

Si contopit asa faci punte spre izvor,

Izvorul de-unde Duhul ni s-a dat,

Te duci si vii din cand in cand,

Sa ne aduci Cuvantul luminat!

Tu ne-ai lasat “Doriri de bine”,

Iar vorba ta-i sculptata-n carte,

Caci Romania tainica de-apururi,

Va exista, drept dulcea noastra parte!

Tu n-ai ascuns talantul cel avut,

Sub stanca sau tarana,

Ci inmultit l-ai semanat sub brazda de lumina,

Sa creasca, sa dea roade Cultura cea Romana!

Artur e nume nobil dar Om e si mai mare,

Dar le-ai legat in suflet intr-o unitate,

Si-n sfanta ta iubire de neamul tau roman,

Treci azi iubite Prieten inspre eternitate!

Tu ne-ai lasat “Doriri de bine”,

Iar vorba ta-i sculptata-n carte,

Caci Romania tainica de-apururi,

Ne-o dai drept dulcea noastra parte!

IOAN MICLAU – AUSTRALIA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s