~Cezarina Adamescu: „Limba noastră-i o comoară“

FOAIA-ŢI SCRISĂ  PENTRU MINTE
Inima cu care scriu

Să  o mântui în iubire

Ca al Anei suflet viu

Duh curat de monastire.

De asemenea lucrare

Toţi zidarii să  se mire

Când găsi-vor pietre rare

Din cerceii unei Chire

Chiraline anonime

Ba şi-o salbă să încingă

Aerul din înălţime

Vara când va fi să  ningă.

Să  adorm în dezmierdarea

Mâinilor de meşter faur,

Iar prin vis Precuvântarea

Lui Manole – mâini de aur

S-o ascult şi să mă-mbete

Cum desigur, cu tăria

Din cuvânt – şi tu Poete

Te îmbeţi cerând mistria

Să  durezi locaş de viaţă

Şi iubire LIMBII SFINTE,

Să-ţi vezi pruncii cum învaţă

„Foaia-ţi scrisă pentru minte”…

Galaţi, 23  octombrie 2008

________________
IA CUVÂNTUL ŞI-L CUVÂNTĂ…
Ia cuvântul şi-l cuvântă

Până  lacrima se zvântă,

Ia tăcerea şi o tace

Lacrima când nu-ţi dă  pace;

Ţipătul- durerii-l ţipă

Lacrima când se-nfiripă.

Ia o ciutură  şi-o varsă

Lacrima când este arsă;

Cu zăpadă  albă ninge

Până  lacrima se stinge.

Scurge-ţi ochiul de albeaţă

Până  lacrima îngheaţă.

Ia un vis şi-l răstigneşte

Până  sângele ţâşneşte.

Ia o lacrimă  şi-o plânge

Până  lacrima dă-n sânge.

Cu Iisus pe cruce suie

Sângele să-l baţi  în cuie…
23 octombrie 2008

________________
PRUNCI DE CUVÂNT
Oasele mâinilor mele

În cerul cuvântului

Naşte-vor stele;

Trupul  meu de pământ

Va naşte prunci de cuvânt.

Din inima cea nebună

Se vor naşte pietre de lună,

Din chivotul său

Părerea de rău.

Orice gând va zămisli

Îngeri plângând.

O mie de tunete

Se vor preface în sunete.

Literele mele durute

Vor naşte lebede mute.

Cu un cărbune

Picta-se-vor palide rune

Flori imberbe vor încolţi

Vitale pronume şi verbe;

Orice capăt de aţă

Va însemna mirosul de viaţă.

Din bulgări de tină

Va răsări o lumină.

Mielul de Paşte

Aripi de vultur va naşte

Lemne uituce

Vor naşte o cruce,

Sufletul viu –

un sfânt martiriu –

Orice faptă  ori stare

Vor deveni – pricină de închinare…
________________
SUNT CA O BISERICĂ
Deşi de la semenii mei împrumut

Un popor de cuvinte,

O naţie-ntreagă  din flori de omăt,

Impulsive

Îmi acoperă strigătul mut.

Sunt ca o biserică  veche de sat

Anonimă  şi fără de sfinţi;

Cu sfântul altar

Îngropat în lutul de silişte.

Un tot cu pământul

Prin care respir sincopat

Precum firul de grâu

În imberba zăpadă.

Prin alţii mă bucur

Când tălpile lor de oţel mă strivesc,

Sunt hău  în atingere…

Trăiesc absolutul

Numai prin alţii

Şi doar pentru mine

Şi doar pentru mine

În loc să dau rod

Mă  nărui cu-ncetul…
________________
ŢIE-ŢI RĂSTIGNESC CUVÂNTUL
Sărutâd abia pământul

Ţie-ţi răstignesc cuvântul;

Mă  aplec în adorare

Ţie, veşnicului Soare.

Spaima învingând şi-angoase,

Îţi dau carnea de pe oase,

Îţi dau sângele durut

Pentr-o urmă  de sărut…

Îţi aduc ofrandă  Ţie

Inima-n credinţă vie.

Jertfa mea de ispăşire

E cuvântul de iubire.

Sărutând abia pământul

Ţie-ţi răstignesc Cuvântul!

________________
MĂ  DOR CUVINTELE
Ard Iisuse tulpinile

Se usucă  în ceruri

Grădinile;

Florile mor

Lepădându-şi veşmintele;

Rănile Tale dor,

Aşa cum mă dor

Pe mine cuvintele….

Galaţi, 23 octombrie 2008

CEZARINA ADAMESCU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s