~Ion Stoica: „Românii şi Europa centrală, acum 600 de ani“

În secolul al XIV-lea, după întemeierea statelor româneşti extracarpatice şi înlăturarea dominaţiei maghiare, rămasă doar în Transilvania, spţtiul românesc a avut drept vecini la vest, nord şi est Regatul Ungar, Marele Cnezat al Lituaniei, iar din deceniile cinci- şapte şi Regatul Polon, care şi-a întins stăpânirea asupra Haliciului şi a Podoliei apusene. Spre sud se aflau doar ţaratele bulgare de Târnovo si Vidin(până la cucerirea lor de către turci), după care Emiratul Otoman, ulterior transformat în Imperiu, a devenit unicul vecin în această parte.

Schimbarea hăţtii politice în Europa centrală  şi Balcanică a impus găsirea unor noi soluţii în relaţiile dintre state, mai ales cu statele nou apărute.În acest context trebuie urmărite şi tratatele încheiate între domnii Moldovei (Alexandru cel Bun  1400-1432) şi al Valahiei (Mircea cel Bătrân  1386-1418) cu regale Poloniei (Vladislav Jagello  1385-1434).

În 1411 relaţiile dintre Moldova şi Polonia s-au oficializat “în această  zi mare” printr-o  Convenţie de  împrumut. Regele Vladislav recunoaşte prin acest act că a contractat o datorie de 1000 ruble de argint faţă de înaintaşii lui Alexandru cel Bun. Domnitorul moldovean este numit în document “ prieten” de regele polon, care se obligă a-I  înapoia banii lui Alexandru în termen de 2 ani.În cazul în care nu va plăti suma în termenul prevăzut, regele polon se obliga a da domnitorului moldovean cetăţile Sneatin şi Colomeea, precum şi “ Ţara Pocuţiei”, pe care urma să “le ţină” până când regele achita suma împrumutată.

Pe 25 mai 1411, la Roman (Târgul de Jos), domnul Moldovei confirma supunerea şi jurământul de credinţă faţă de regale polon. El confirma , de asemenea, că va acorda regelui Vladislav ajutor, atunci când va fi nevoie, împotriva regatului maghiar şi împotriva fiecăruia din duşmanii regelui polon.

“Pericolul maghiar” este în central atenţiei şi în tratatul semnat la 17 mai 1411, la Giurgiu, între voievodul muntean şi regale polonez .Mircea cel Bătrân făgăduia că va ajuta cu toată puterea pe regele polon, ori pe supuşii acestuia , când îi va cere , contra regelui Ungariei şi a vasalilor săi, iar contra altor duşmani, după buna plăcere  a voinţei sale.La aceeaşi  atitudine se angajează  şi regele polon faţă de domnul Valah.

La 10 luni dupa încheierea tratatului, la Lublau, intervine o împăcare între regele polon şi regele maghiar, care proiectau în anumite împrejurări, chiar împărţirea Moldovei. Mircea ,în schimb, trimite delegaţii la ambele curţi pentru a participa la festivităţile prilejuite de evenimentul de la Lublau, din 15 martie 1412. Politică şi politicianism  acum 600 de ani !

Bibliografie

Ionaşcu Ion, Bărbulescu Petre, Gheorghe Gheorghe, “ Tratatele internaţionale ale României. 1354-1920”, Editura “Ştiinţifică şi Enciclopedică”, Bucureşti , 1975.

http://staticlb.didactic.ro/uploads/material/129/20/8//principatele_romanesti_in_sec._xiv_xv.jpg

                                                STOICA ION   MORENI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s