~Al. Stănciulescu-Bârda: „Sfinţii Români – adevărata valoare spirituală“

Nu ştiu dacă cineva din parohia noastră s-a aflat la Iasi  în aceste zile, dar televizorul ne-a ajutat pe toţi să vedem cât de cât ce este acolo. Milioane de oameni din toate zonele ţării, cât şi din străinătate se duc la Iaşi să se închine şi să sărute moaştele Sfintei Cuvioasei Paraschiva. Şi asta se petrece de aproape patru sute de ani, din vremea domnitorului  Vasile Lupu(1634-1653), care a adus aceste Sfinte Moaşte în Moldova. Aproape patru sute de ani Sfintei Cuvioasei Paraschiva i-au încredinţat şi săracii şi bogaţii, şi cei bolnavi şi cei sănătoşi,  şi tinerii şi bătrânii, şi bărbaţii şi femeile durerile şi bucuriile lor, cererile şi necazurile lor şi au rugat-o ca, însoţindu-le de rugăciunile ei, să le ducă Împăratului Luminilor, Domnului cerului şi al pământului. Numai Sfânta Cuvioasa Filofteia de la Curtea de Argeş a mai cunoscut o asemenea popularitate la români.

E foarte interesant cum a ales poporul adevărata valoare spirituală. Avem în ţară moaşte de sfinţi învăţaţi, de sfinţi mari demnitari, de sfinţi mari ierarhi şi, totuşi, nici unul nu se bucură de popularitatea de care se bucură aceste fetiţe. Ele nu s-au impus în conştiinţa poporului nici prin ştiinţa lor, nici prin poziţia socială, nici prin puterea administrativă pe care ar fi avut-o în viaţă, ci prin credinţa, curăţenia vieţii, cuminţenia şi mai ales milostenia lor. Iată cum această copilă de la Iaşi este mai aproape de sufletul românilor decât Ştefan cel Mare, iar copila de la Argeş mai aproape decât Mircea cel Bătrân, Matei Basarab, Mihai Viteazul sau Constantin Brâncoveanul. Nu mai vorbim de mari împăraţi şi comandanţi de oşti ai lumii, care au cucerit ţări şi au câştigat războaie, dar de care nu se mai ştie azi nici unde-şi au mormântul sau poate nici numele nu li se mai cunoaşte! La comemorarea unora din aceştia se strânge lume multă, dar niciodată de ordinul milioanelor!

Parcă în anii în care suntem mai încercaţi de calamităţi naturale, evenimente politico-sociale sau criză economică este mai multă lume prezentă la Iaşi pe 14 Octombrie. În asemenea împrejurări oamenii se simt mai singuri, mai neajutoraţi, iar nevoia de Dumnezeu este mai puternică decât oricând. Nu neg faptul că printre mulţimea de credincioşi sunt şi mulţi gură-cască, mulţi farisei, mulţi derbedei, dar poate şi aceştia îşi simt în momentele respective sufletul adumbrit de lumina divină a harului dumnezeiesc, ce răspunde chemării atâtor suflete încercate.

Mi-e teamă ca nu cumva să ne asemănăm cu leproşii din Evanghelie. Să ne ducem să cerem ajutorul lui Dumnezeu cu mic cu mare, iar după ce-l obţinem să uităm a-I mulţumi Tatălui Ceresc, să lăsăm amintirii credinţa, căutarea celor sfinte şi să reluăm viaţa obişnuită, păcătoasă de până atunci, ca şi când nimic nu s-ar fi petrecut cu noi.

Oricum, o participare atât de masivă a românilor la acest pelerinaj din capitala moldavă sunt sigur că nu poate trece neobservat înaintea lui Dumnezeu, iar El nu poate să rămână nepăsător faţă de atâta credinţă, de atâta rugăciune, de atâta osteneală şi de atâta speranţă!

AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s