~Gh. Gavrilă Copil: „Adevărul în cazul îmbolnăvirii lui Eminescu, triumfă!“

Analogii, similitudini cu tratamentul aplicat altor fii ai Neamului Românesc din a doua jumătate a secolului XX

Grafica, George Roca
Se poate dovedi că Eminescu a fost scos din viaţa socială prin tratamentul medicamentos abuziv, administrat cu premeditare?! Da, prim mărturiile celor care au fost supuşi uni tratament similar. Compromişi în faţa colegilor de serviciu, în faţa familiei, rudeniilor, cunoscuţilor. Persoanele supuse unui astfel de tratament, deşi printre noi, sănătoase, au evitat, sau evită să facă mărturiile necesare, poate de teama de a nu reactiva convingerile celor care i-au crezut nebuni. Şi-i mai cred. Cu acelaşi efect de a fi scoşi şi azi din viaţa socială. Alţii au rămas cu dezechilibrări pe planul sănătăţii, pentru tot restul vieţii lor. In Arhivele securităţii, acum la CNSAS, se găsesc datele necesare pentru cercetări, analogii, similitudini cu situaţia lui Eminescu.

Cazul pe care îl prezint nu se poate compara ca intensitate şi dramatism, nici cu al lui Mihai Eminescu şi nici cu al celor internaţi şi reinternaţi, dar, prin acest caz, sperăm să se deschidă un nou domeniu de cercetare, prin analogie cu îmbolnăvirea lui Eminescu. După răpire, Eminescu a fost supus unui tratament medicamentos, cu ţintă clară-dezechilibrarea sănătaţii.

Semantarul acestei comunicări este autorul romanului Coşmarul, confiscat, prin proces penal, 1971-1973 (Vezi „Sus fruntea naţie română!”, din Noi Dacii nr. 27-28, 2009 – www.noidacii.ro). A fost internat de către Ministerul de interne-Consiliul Securităţii Statului, la un spital de psihiatrie. Dosar fond penal, 28.IX.1971, p. 80-82 – Spitalul D. Gh. Marinescu, secţia Bălăceanca. Către Consiliul Securităţii Statului. Raport de expertiză psihiatrică. În acest scop comisia a examinat pe numitul COPIL GAVRIL, dosarul medical al acestuia, precum şi următoarele date care urmează a fi interpretate: propagandă împotriva orânduirii socialiste. Diagnosticul numitului: „Fără tulburăti psihice clinic manifeste”. CONCUZII: “Are discernământ păstrat”. Deci s-a confirmat că eram sănătos. Dosar fond infomativ, NOTĂ-extras nr. 142/29.02.1972: „Cu trei săptămâni în urmă a venit la Centrul de îndrumare a Creaţiei populare jud. Ilfov, Copil Gavrilă, fost salariat al acestei instituţii, a luat loc pe un scaun şi după puţin timp a început să întrebe ce mai facem, pe unde mai mergem pe teren, ce mai fac foştii lui colegi, etc. Se observă la Copil că nu mai are un fir exact al ideilor, judecata nu-l mai ajută până la capăt, iar memoria îi este tot mai puţin clară. L-am întrebat unde lucrează, ce gânduri de viitor mai are, dacă îl mai preocupă literatura, la aceste întrebări Copil a încremenit pe loc şi am chemat pe secretara Mariana spunându-i că lui Copil îi este rău.”

Mi s-a ridcat supraveghierea la domiciliu pentru un timp limitat. Al compromiterii publice. Chipurile eram liber. Aşa, câteva zile prin Bucureşti, apoi, spre Ardeal, la tata, la locurile natale. Şi aşa, lumea din jur a aflat, că fiul lui Gavrilă a înnebunit. Tata şi un unchi, la miez de noapte , în puţine cuvinte, mi-au transmis, mare curaj, ce aveau să-mi transmită. Pentru ei eram un om perfect sănătos. Toţi trei făceam parte din România frumoasă, de neînfrânt de nici o încercare a istoriei.

În urma unor minuţioase cercetări, prin analogie cu tratamentul aplicat lui Eminescu, în urma precizării tuturor legilor încălcate de factorii guvernementali de atunci, propunem a se avea în vedere un nou pas de investigare, un proces cu caracter penal: Mihai Eminescu 1883-1889. E limpede că e vorba de răpire de persoană, de terorism de stat, de lipsire de libertate, de tortură, de aplicarea cu premeditare a unui tratament medicamentos dăunător, şi toate acestea înafara legilor din acea vreme.

Cele ce urmează şi cele de mai înainte, poate nu s-ar fi aşternut pe hârtie niciodată, dacă abuzul săvârşit asupra lui Eminescu, în timpul vieţuirii lui trupeşti printre noi, nu ar continua şi azi, în timpul vieţuirii lui spirituale. Cele ce urmează au legătură cu situaţia tragică a lui Eminescu, de persecutat politic. Primul mare deţinut politic din istoria modernă a României.

Eminescu nu a fost lăsat în pace, nici în 1889, când a început să publice iar, articole, în presa vremii. A fost din nou arestat şi …asasinat. Pentru Eminescu trebuie revendicate daune morale, acestea însemnând, înfiinţarea de catedre Mihai Eminescu la toate colegiile pentru învăţători şi la toate facultăţile de litere. Numai astfel poate statul român să repare marele prejudiciu adus lui Eminescu şi totodată poporului român!

Suntem din oştirea naţională de sub flamura sfântă a sufletului eminescian.

Sărut mâna Mihai Eminescu şi binecuvântă poporul român.

GHEORGHE-GAVRILĂ COPIL

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s